Eclipsă de Lună în această noapte. Fenomenul va fi vizibil și din Maramureș - 8 secunde în urmă
Spitalul Județean din Baia Mare devine oficial spital clinic. Ce înseamnă pentru pacienți - 2 ore în urmă
Conducerea Poliției Vișeu de Sus a fost schimbată. Ancheta vizează posibile fapte de abuz în serviciu - 4 ore în urmă
La doar 9 ani, Daniel Sava este campion mondial la aritmetică mentală - 6 ore în urmă
Modernizarea infrastructurii de pe Strada 2 din Tăuții-Măgherăuș avansează - 6 ore în urmă
Casa Memorială „Stan Ioan Pătraș” din Săpânța își recapătă treptat autenticitatea - 6 ore în urmă
Numeroși vizitatori la expoziția Simon Hollósy de la Sighetu Marmației, unde opt lucrări ale artistului au fost reunite pentru prima dată în România - 7 ore în urmă
Copiii din două parohii sătmărene au adus bucurie seniorilor de la Căminul „Bunul Samarinean” din Coroieni - 7 ore în urmă
Cultura, muzica și dansul se împletesc la Finteușu Mare în cadrul evenimentului „Cultură, Tradiție și Continuitate în Satul Românesc” - 7 ore în urmă
O zi în satul de odinioară – povești, tradiții și creativitate la Muzeul Satului Baia Mare - 8 ore în urmă
Aducere aminte: Vâltoarea, „maşina de spălat” de altădată
Pentru că ne aflăm în Săptămâna Mare, cei de la Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (Corina Isabella Csiszár) ne reamintesc cum era pe vremuri pregătirea pentru Paști.
Curățenie se făcea la toată casă. „Făceu curățănie, era rudă la orice săracă erau un lipideu, două pă rudă. Să spăla tăt ce era pă rudă, că îs tăte grămadă, puse una păstă alta, trebe spălate, răsuflate că le mănâncă moliile. În cergă și lipideu nu intră aeru” (de la Maria Ștețiu, 57 ani, Mănăstirea).
Apoi avem ocazia să aflăm despre vâltori. Acestea au fost folosite pentru spălarea lânii de oaie.
„Tătă lumea o vânturat demult. Erau sfetăre de lână, erau cerge, erau purici, api mere cu ele la vâltoare. De aieste groase de lână nu putéi spăla decât la vâltoare. Nu pé erau multe vâltori, două, tri înt-un sat. Și să plăté la cine grijé de ele. Că mai trebe reparate, să mai rump scândurile. Ducéi sopon de casă din ăla ce-l făcem din porc, din unsoare de porc. Puném cerga odată, o scotém și o soponém și api avém perie, de nu, i-am dat drumu așé iară acolo. Lână, țoluri, țeptare ducém. Le mai și lăsam acolo să să usuce. Merem cu caru să le ducem sau cu căruțu. Și de-a umăr am dus pă u rudă de căptiță, una nainte, una napoi și ruda plină de haine” (de la Anuța Burnar, 76 ani, Mănăstirea).
Foto: Gabriel Motica














