Cu gândul la familie: Ajunsă în Maramureș la vârsta fragedă de doar 14 ani, Yuliya Dumanska a fost învățată că războiul aduce suferință!: „Mă rog la Dumnezeu”!
Pe Yuliya Dumanska orice iubitor de sport din Maramureș o cunoaște din era de glorie a HCM-ului băimărean, la care sportiva originară din Ucraina s-a format ca acum să ajungă portar al naționalei de handbal feminin a României.
Sportiva de 25 de ani are și cetățenie română, încă din mai 2016, dar sufletul i-a rămas ucrainean. După o perioadă petrecută la Baia Mare, Craiova și Râmnicu Vâlcea, la cel mai înalt nivel în sportul autohton, Yuliya s-a transferat în Croația la Podravka Koprivnica.
Yuliya era o puștoaică atunci când a sosit în România, la Baia Mare, fiind crescută de soții Marta, de la clubul de handbal din nordul țării, care au avut grijă și de ea, și de sora ei, Marina. Soții Ioana și Ioan Marta sunt „mami” și „tati” pentru Yulia. „Când am venit prima oară în România am auzit că, dacă am cetățenie ucraineană, pot primi și cetățenia română. Așa că din prima zi mi-am dorit să devin cetățean român. Am cumpărat un tricolor și mi-am pus o bucățică din el pe ghiozdan, iar alta, în cameră”, a povestit tânăra imediat după ce a primit cetățenie, arată Libertatea.
Handbalista a părăsit Ucraina natală la 14 ani, când a ajuns la Baia Mare, iar pe 5 mai 2016 a primit oficial cetățenia română. Este una dintre cele mai importante jucătoare ale noastre. „Ucraina se confruntă o perioadă terifiantă. Toată lumea de acasă este speriată. Sper ca totul să se rezolve cât mai repede, vreau ca acest conflict să se oprească cât mai curând. Familia mea se află în Ucraina, sunt cu gândul numai la ei. Vrem pace! Războiul înseamnă durere pentru toată lumea. Războiul nu reprezintă un răspuns pentru nicio problemă. Mă voi ruga pentru Ucraina”, arată Yuliya Dumanska, pe contul său de Instagram.
Pentru talentata sportivă româncă de origine ucraineană sunt clipe de durere și de neliniște. Nu este deloc ușor să trăiești cu emoții ca aceștia știindu-ți țara în care se află familia ta atacată.
Ea arată că ține legătura permanent cu familia ei. În aceste clipe grele, Dumanska suferă atât din cauza conaționalilor săi, cât și a familiei care a rămas în Ucraina. Undeva în vestul țării, într-o zonă mai liniștită acum, la Horodenka, la mai mult de 500 de kilometri cu mașina de Kiev, mai exact la aproximativ 7 ore de mers. Totuși, există teama pentru cei dragi. „Țin legătura cu ei, dar e greu, e incertitudinea că nu știi ce se poate întâmpla peste o oră sau mâine. De mică am fost învățată de ai mei că războiul înseamnă durere și mult chin. Mă rog la Dumnezeu să fie bine pentru toți, deși e multă suferință”, a mărturisit Yuliya pentru Libertatea. Așadar iată cum apucăturile unui dictator influențează în prezent dând peste cap toată viața așa cum am știut-o până în prezent!
C.Ț.
