Cum caracteriza Maramureșul monahul Nicolae Steinhardt; „Aici, glia și cerul, codrii și râurile, satele, stânele și schiturile par a glăsui cu putere (…)”

Pentru monahul Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia, Maramureșul a fost casă în ultima parte a vieții sale.

Astfel că avea numai cuvine de laudă despre acest ținut, pe care îl caracteriza în felul următor:

„Maramureșul tot este o taină, acea oglindă fermecată capabilă a reda însușirile de bază ale neamului – dârzenia, neîngâmfarea, toleranța, puterea de a ierta, ospitalitatea, buna cuviință – de a le murmura în reci ape curgătoare (…) Aici, glia și cerul, codrii și râurile, satele, stânele și schiturile par a glăsui cu putere: veniți la noi, toți cei copleșiți de greșeli, iluzii pierdute, păreri de rău și mustrări de conștiință și noi vă vom da odihnă, despovărare și nădejde!” (fragment din N. Steinhardt, Lecție maramureșeană în „Calendar vestitor și povățuitor al creștinilor din Maramureș și Sătmar pe anii 1991-1992”, anul I-II, Baia Mare, 1991, editat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului).