Anuța Șimon din Sarasău locuiește singură pe ulița pădurii de conifere. Aceasta mărturisește că nici acum, la cei 83 de ani ai săi, nu știe ce înseamnă „a șide”.
Este o femeie pricepută, mâinile ei cele dibace noaptea coseau cu migală cămăși cu modele înflorate.
„Cosem la băieți cămeși țărănești cu pomnișori. Gătam acele. Țesăm la fimei. Am avut bugătă cânepă și am lucrat cu ié cât îi lume. La aieste de tăte dzâle nu făcém model, numa le cosăm rubățuri (îndoituri pentru a nu se destrăma). Și le îndoiem și le cosăm rupturiță. Păntru cele de sărbători, puném un fir de tort și unu de bumbac, să sie mai mândre și mai albe cămeșile. Și api le spălam, tăiem cu ciuru și făcém pomnișori și gulere la feciori. Făcém cu albu și cu galbân la gulere, la mâneci, cheotori.
Am făcut tri flori la cămeșă, m-am dus iar am făcut tri, după ce am gătat aieste cârligături, api am tăiet. Am luat cu acu și am scos tăt câte două fire și am cusut tăt așé câte două fire. Să pun toldelele, pă toldele facem colții ieștia. Și după ce am gătat colții, fac cârligături cu acu. Găurițele se fac cu albu. După ce o gătat tăt huc, o încrețâm cu ață, 4-5 încrețâturi cât să ptică aici ningătă. După ce am gătat de încrețât, cât de largă vrei, atunci coasem mânecile cătă toldea. Și le coasem cătăolaltă și îs gata. Și puném și ciucalauă. Și la feciori împleté tri ciucalauă pă jedite”, povestește maramureșeanca, iar noi am aflat asta cu ajutorul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș (Iza Corina Csiszár).
Foto: Florin Avram
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
