În vremurile de odinioară, șezătorile erau nelipsite din lumea satului. Acestea îi inițiau pe tineri în muncă, joc și viață, era un loc de întâlnire al tinerilor și de etalare a hărniciei.
Astăzi, prin intermediul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș (Iza Corina), aflăm mai multe despre cum se desfășurau aceste șezători.
Viorica Hereș din Costeni regretă pierderea acestui obicei: „amu nu să mai fac șezători, să mai strâng două, tri daˋ nu să mi face cum s-o făcut. Nu să mai toarce amu la noi, nu mai este cânepă, amu tăte să cumpără.”
Palaga Grigor din Oncești își amintește de distracția acelor vremuri, când tinerii se jucau de-a nunta în șezătoare: „Să făcè nuntă vineri sara că în ziua ceie nu torceu femeile până mai târzâu. Deorde a lu Ilieș o fo popă și și-o legat un cenușer de grumaz, i-o dat mama, de acela de pus pă bărbânță. El l-o legat în loc de patriser. Și Maria lu Vârvăreanu o fo mireasă și nu știu cine o fo mire. Le-o dat o tepșă și-o bătut-o. Și toți o horit așè ca și cu nunta până naintea bisericii. Și unu o fo popă și-o djurat: „Așè să-ți adjute Dumnezău, că nu-i lăsa-o până la moarte!” Și „mirele” răspunde: „Așè să-mi adjute Dumnezău, că n-oi lăsa-o până la noapte!” O zâs așè ca să n-aivă blăstăm. Și api zine înapoi cu nunta iară până-n șezătoare. Mama avè pită de mălai și ieșè cu două pite, așè, una o da la mire și una la mireasă ca țâpoii. Apoi era mălai siert și apa ceie a îndulcit-o și aducè feciorii horincă de luhău, îndulcit cu apă cu miere friptă.”
De asemenea, Dochia Buda din Ungureni povestește: „Ne dădeam și luam una fusu și torcem din vârvu caierului, să videm la care îi vine drăguțu. Îndrugam și la ceie și la ceielaltă. Făceam vrăjile cele și-api le dădeam pă ciur. Api ne punem tăte și dam ciuru pântre pticioare. Api făcem ghem cu care mergeam la gura hornului și una sta la gura cuptorului. Și tot dam ghemu cela de la una la alta, când ne vinea rându. Api zicem: Zine Ion? Zine! Zine Pavăl? Zine! Zine Petre? Zine! Api dacă să oprea ghemu pă horn la fata cutare, api strâgam că nu zine fecioru”.
La final, ca o glumă, observând pierderea acestei tradiții, cei de la Centrul Culturii au compus aceste versuri:
„Șezătoarea ni-i deplin,
Fete sunt, feciori nu zin
Numa facebook-ul îi plin”.
