În comuna Cernești se organizează acțiuni de ecologizare - 20 minute în urmă
Eleva băimăreancă Suba Daria Maria, pe podium la Campionatul Național de Wing Chun Kuen și Cupa României la Bingdao, desfășurate la Craiova - 1 oră în urmă
La împlinirea vârstei de 105 ani, Ileana Mihalca din Petrova a primit Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul” - 1 oră în urmă
La 96 de ani de la naștere, poetul Tiberiu Utan a fost comemorat la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare - 2 ore în urmă
CS Minaur caută a treia victorie cu CSM Târgu Jiu din acest sezon - 2 ore în urmă
La mulți ani, Iosif Boroș! - 3 ore în urmă
Solidaritate și generozitate în pragul Sărbătorilor Pascale: în Baia Mare se derulează Campania Națională de Colectă de Alimente- ediția a XIV-a - 3 ore în urmă
Clubul de poezie revine la Cărturești Baia Mare - 4 ore în urmă
Schitul „Buna Vestire” din Șomcuta Mare se pregătește de hram - 4 ore în urmă
Modificări în trafic în Baia Mare - 4 ore în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.















