Aflată în Patrimoniul UNESCO, minunatul lăcaș care poartă hramul “Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Bârsana ocupă un loc impresionant în istoria credinței maramureșene.
De o frumusețe aparte, biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Bârsana este specifică bisericilor maramureșene de mici dimensiuni, având un acoperiș dublu.
Lăcașul construit după anul 1700 a fost inițial o biserică mănăstirească, fiind transformată în biserică parohială în anul 1806, când a fost și mutată pe actualul amplasament. Pereții interiori au fost redecorați cu picturi în anul 1806. Datorită valorii sale inestimabile, biserica se regăsește, din anul 1999, pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.
Biserica de lemn a vechii mănăstiri a Bârsanei se află azi pe dealul numit Jbâr. Această biserică, ce este, de altfel, monument istoric, nu trebuie confundată cu noua biserică de lemn din actualul complex monahal „Mănăstirea Bârsana”, aflată la câțiva kilometri distanță, pe locul unde s-a aflat aproximativ între anii 1739-1795 biserica tratată aici. Unii spun că ar data din anul 1711. Are hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MM-II-m-A-04517. Reamintim faptul că biserica a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO împreună cu alte șapte biserici din județul Maramureș în decembrie 1999.
Ca să detaliem puțin istoricul lăcașului de cult, vom menționa mai multe elemente citate pe wikipedia.ro de lucrări cu caracter istoric. Așadar, biserica este situată în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Picturile au fost executate pe lemn, parțial nivelat cu bucăți textile, fixate pe pereți și acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul vremii. Ulterior, a fost adăugat, pe vest, pridvorul cu două niveluri și au fost lărgite ferestrele. În anul 1929 au fost tăiate ferestrele care încadrează ușa dintre naos și pronaos. Biserica este construită din bârne asamblate în sistem „blockbau” și are plan dreptunghiular, cu pridvor cu două niveluri pe vest și absidă a altarului poligonală, în retragere.
La interior este de remarcat bolta de secțiune poligonală, pe console (în comparație cu bolțile semicilindrice întâlnite de obicei), iar la exterior sunt pridvoarele cu arcade pe stâlpi sculptați și parapete traforate.
Acoperișul, cu streașină dublă, are deasupra pronaosului un turn-clopotniță cu camera clopotelor în consolă, deschisă, cu arcade pe stâlpi și acoperiș înalt, piramidal. Pictura murală are un program iconografic dominat, în naos, de scene din Geneză, iar în pronaos de Judecata de Apoi, ca și de discursul moralizator pus în evidență de paralelismul dintre scenele din Vechiul Testament și Patimile lui Iisus. Zugravul Toader Hodor introduce în pictura murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și un mod de reprezentare pictural și dinamic, străin tradiției postbizantine. În cadrul creației sale, pictura de la Bârsana reprezintă cel mai coerent ansamblu decorativ, ce include pictura murală, iconostasul și mobilierul, interiorul bisericii, dând impresia unui spațiu plastic inedit prin raport cu tradiția postbizantină, dominantă până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, se arată în documentele citate de wikipedia.ro. Noi vă invităm să o vizitați și să o admirați, întrucât este, fără doar și poate, o adevărată bijuterie din lemn care face Maramureșul și mai autentic!
C.Ț.
