În urmă cu 162 de ani a avut loc Unirea Principatelor Române, actul fundamental prin care s-au pus bazele statului național unitar român.
Evenimentul a fost posibil datorită alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova în data de 5 ianuarie și în Țara Românească în 24 ianuarie 1859.
După ce Adunarea electivă a Moldovei prezidată la Iași de Mitropolitul Sofronie Miclescu l-a ales Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, în dimineaţa zilei de 24 ianuarie 1859, s-a întrunit și Adunarea electivă a Țării Românești, sub preşedinţia Mitropolitului Nifon.
Întrunirea a avut loc pe Dealul Mitropoliei, în fosta clădire a Mitropoliei Ţării Româneşti, în prezent Palatul Patriarhiei.
În cadrul acestei şedinţe, deputatul Boerescu propune Unirea prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei ca Domnitor şi în Ţara Românească.
Mitropolitul Nifon propune votarea sub jurământ, el însuşi pronunţând jurământul cu lacrimi în ochi, în faţa icoanei Preasfintei Treimi, rugându-se înaintea tuturor, cu aceste cuvinte:
„Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, aruncă-Ţi privirea Ta asupra inimilor noastre şi nu slăbi curajul fiilor Tăi! Uneşte-i pe toţi într-o cugetare şi într-o simţire şi fă ca inimile tuturor să aibă aceeaşi bătaie pentru ţara lor. Prinţul Cuza este unsul Tău între noi şi pentru dânsul jurăm toţi că-l vom susţine”.
Importanța colosală a evenimentului a fost evidențiată de Patriarhul Daniel care a spus cu numeroase ocazii:
„Unirea Principatelor Române, începută la Iaşi în data de 5 ianuarie 1859 şi desăvârşită la Bucureşti în data de 24 ianuarie 1859, nu este «Unirea Mică», cum zic unii, ci «Unirea de bază», deoarece ea a constituit temelia pentru formarea statului român”.
Totodată, „Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoaşterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925”.
Sursa: basilica.ro.
