Paște fericit, locuitorilor comunei Fărcașa! - 1 oră în urmă
Minunea aprinderii Luminii Sfinte de la Ierusalim - 1 oră în urmă
Care este legătura dintre Paște și iepuraș - 2 ore în urmă
Ce facem cu lumânarea de la slujba de Înviere - 2 ore în urmă
5 mai- Sfânta Mare Muceniță Irina - 2 ore în urmă
Vechi tradiții românești. Spălatul ritual pe față, în ziua de Paști - 3 ore în urmă
Ciocnitul ouălor de Paști. De unde vine obiceiul străvechi - 4 ore în urmă
Hristos a Înviat! Astăzi prăznuim Paștele, sărbătoarea Învierii Domnului - 5 ore în urmă
Semnificația ouălor de Paște - 12 ore în urmă
Mersul în Tez, de Paști. Obiceiul este rezervat copiilor - 19 ore în urmă
Retro Special: „Dulciurile aveau, atunci, o cu totul altă aromă”. Ce delicatese consumau maramureșenii în vremea Epocii de Aur
În Epoca de Aur, dulciurile aveau altă aromă, relatează cei care au copilărit în vremea socialismului. Iar asta pentru că multitudinea de produse expuse, în prezent, pe rafturile supermarketurilor, nu se putea compara, sub nicio formă, cu cele care puteau fi achiziționate din magazinele comuniste,
Cei care au trăit vremurile povestesc că mai căutate erau cofetăriile. Aici, tinerii socializau și, involuntar, se îndulceau.
„Savarinele, doboșurile, eclerele, cremeșurile. Toate erau la mare căutare, în special în zilele de duminică. Pentru puțină dulceață la pachet, putea fi cumpărată, cel puțin pe timp de vară, înghețata casată, fabricată din lapte. Sau, în orice sezon, erau comercializate, produsele din ciocolată, așa cum ar fi ciocolata Lebăda sau cele cu gust din rom, cum era Alin. Ultimul sortiment îmi amintește că o consumam cu plăcere, întrucât avea un gramaj destul de redus, însă niciodată nu lipsea celebra ciocolată cu rom”, a relatat Ioana M.
„Ca dulciuri, erau și bomboanele, de obicei „vărsate” și care se lipeau între ele. Aveau diferite arome, de mentă, de cacao, numite amandine, de lapte sau umplute cu fel și fel de gem. Pe piață erau și caramelele lipite cu tot cu ambalaj, pe care le mâncam, uneori, și așa, dar și biscuiții Gigel, Codruț sau Chindia. Însă, Regina Biscuiților era, desigur, celebra Eugenia, mult mai unsuroasă decât acum. Nu lipseau, ca dulciuri, halvaua cu cacao, ciocolata Cibo sau pufarinul, nuga sau napolitanele. Dacă magazinele erau goale, pentru că se întâmpla să nu găsești mare lucru, puteai să găsești un desert simplu dintr-o combinație de zahăr și cacao, consumat cu ligurița”, povestește Ioana M.
După o porție de dulce de prăjitură, nu putea lipsi, de exemplu, o sticlă de suc. „Era Lămâița și un sortiment de suc de brad, acestea fiind produsele cele mai ieftine. Dar cele mai consumate, dar ușor mai scumpe, erau Brifcorul și Pepsi, al doilea care exista și atunci, și Cico, sucul Frucola, fără conservanți și uneori fermentat. La modă era și achiziționarea unei sticle de sirop, concentrat îndoit cu apă și sifon, pentru a rezulta un suc făcut acasă”, a explicat Ioana M.
C.Ț.
Material apărut și în proiectul „Baia Mare de altădată”