Porțile maramureșene ocupă un loc privilegiat în creația artistică populară din Maramureș, în ansamblul culturii populare, materiale și spirituale din țara noastră.
Potrivit reprezentanților Muzeului maramureșean din Sighetu Marmației, o categorie aparte în cadrul construcțiilor în lemn o constituie porțile, care, în Maramureș, au o frecvenţă foarte mare şi care sunt considerate adevărate arcuri de triumf ale geniului creator și care dau personalitate gospodăriilor tradiționale. Sunt cunoscute porțile de la Bârsana, Nănești, Oncești, Vadu Izei, Desești, Sârbi, Budești. Călinești. Etnografii și-au arătat interesul față de aceste monumente de arhitectură populară, le menționează în multe lucrări, iar marile muzee din țară le-au achiziționat și le-au valorificat.
Tradițiile legate de construcția porților, ca de altfel ale tuturor construcțiilor din lemn, au fost puternice și s-au păstrat aproape neschimbate până în mijlocul secolului al XX-lea, nu doar în Maramureș, ci în întreg spațiul românesc. Existau diferite obiceiuri legate de timpul de tăiere, lunile noiembrie – februarie fiind indicate pentru tăiatului lemnului, apoi tăierea copacilor pe lună nouă pentru a fi goliți de sevă și gângănii, curățire trupească și sufletească a celor care participau la exploatarea pădurii (trebuiau să fie spălați, spovediți, rugăciunea specială a butinarilor trebuia spusă în comun).
Construcția, incizarea motivelor și actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde cu conotații magice. Trecerea pe sub poartă devenea un act ceremonial, purificându-se de relele lumii profane pentru a intra curat în universul casnic al gospodăriei și familiei.
Pierzându-şi semnificaţiile iniţiale, motivele sculptate au trecut din planul magico-mitic în cel artistic, estetic. Preponderent, pe stâlpii porţilor găsim sculptate „pomul vieţii”, ca simbol al vieţii fără de moarte, însemne solare şi stelare, linia în zigzag, „dintele de lup”, mărci creştine, dar şi şarpele, cocoşul sau figuri antropomorfe, toate fiind expresia unor profunde credinţe încifrate şi pierdute în negura vremurilor. Frecvent, pe pragul de sus al portiţei, apar consemnate numele proprietarului şi data construcţiei porţii. Nu rareori, în locuri mai ascunse este gravat şi numele meşterului, mai informează cei de la Muzeul maramureșean.
