Pe 14 martie 2013, Xi Jinping a fost ales președinte al Republicii Populare Chineze de către Congresul Național al Poporului, devenind conducătorul celei mai populate țări din lume și al uneia dintre cele mai mari economii globale. Acea alegere a marcat începutul unei perioade de transformări majore, nu doar pentru China, ci și pentru întreaga ordine internațională.
La acel moment, era deja influent în politica chineză, după ce, în 2012, a devenit secretar general al Partidul Comunist Chinez, poziția cea mai puternică din sistemul politic al Chinei. Alegerea sa ca președinte în 2013 a fost văzută ca o consolidare a puterii și începutul unor politici interne și externe care urmau să transforme poziția Beijingului pe scena mondială.
Xi Jinping se află astăzi la al treilea mandat în fruntea Chinei, după ce, în 2018, autoritățile chineze au modificat Constituția și au eliminat limita de două mandate pentru funcția de președinte. Această schimbare i-a permis liderului chinez să rămână la conducerea statului și după 2023.
Sub conducerea sa, China și-a propus să joace un rol tot mai activ în politica globală. Parte din acest plan sunt inițiativele diplomatice pe care le-a promovat, cum ar fi Inițiativa de Securitate Globală (Global Security Initiative), lansată în 2022. Aceasta își propune promovarea unei ordini internaționale în care securitatea să nu fie construită „pe baza insecurității altora”, un mesaj care vizează atât competiția cu puteri occidentale, cât și oferirea unei alternative la alianțele militare tradiționale. Alături de această inițiativă, în 2025, Xi a prezentat și Inițiativa pentru Guvernanță Globală (Global Governance Initiative), un concept menit să contribuie la o lume mai multipolară, în care deciziile importante să fie luate printr‑un dialog între mai multe puteri, nu doar prin hegemonia unei singure țări.
În plină epocă de schimbări, războaiele și tensiunile globale au pus China în fața unor alegeri dificile și a unei poziții tot mai vizibile pe scena internațională. Oficial, China evită implicarea directă în conflicte armate externe, dar în același timp își folosește influența diplomatică și economică pentru a modela rezultatele acestor crize. În cazul tensiunilor din Orientul Mijlociu generate de conflictele recente, diplomația chineză a evitat critici directe la adresa Statelor Unite, evidențiind mai degrabă necesitatea respectării dreptului internațional și cooperării pentru pace.
În conflictul din Ucraina, rolul Chinei rămâne unul complex. Deși Beijingul nu se pronunță drept participant direct la război, sprijinul economic și diplomatic acordat Rusiei a fost remarcat de oficiali occidentali, care consideră că sprijinul chinez poate menține capacitatea de a continua conflictul în anumite forme. În relațiile bilaterale, Xi a avut discuții importante cu liderul Rusiei, Vladimir Putin, consolidând o prietenie strategică considerată de mulți analiști drept un punct cheie în arhitectura geopolitică globală. La summituri precum cel al grupului BRICS, China și Rusia au reafirmat cooperarea în fața a ceea ce ei percep ca provocări ale hegemoniei occidentale.
Pe plan intern, Xi Jinping a promovat o serie de reforme și campanii majore, cum ar fi lupta extinsă împotriva corupției, care a dus la demiterea unor oficiali de rang înalt din armată și partid, precum și la promovarea loialității față de partid în rândul structurilor militare. Aceste reforme reflectă nevoia sa de a menține controlul absolut într‑o perioadă de competiție globală intensă.
Astăzi, la peste un deceniu de la alegerea sa ca președinte, Xi Jinping rămâne o figură centrală în geopolitica globală. China continuă să își extindă influența prin investiții economice, diplomație activă și cooperări strategice cu state din Asia, Europa, Africa și America Latină. Perioada actuală este marcată de transformări profunde în ordinea mondială, iar rolul Chinei, sub conducerea lui Xi, rămâne esențial, nu doar ca partener economic, ci și ca actor diplomatic și strategic.
Vasile Petrovan
