În fiecare an, pe 27 ianuarie, lumea întreagă își amintește una dintre cele mai dureroase tragedii din istoria omenirii: Holocaustul. Este o zi a tăcerii, a reflecției și a memoriei, dedicată milioanelor de oameni care au fost persecutați și uciși de regimul nazist doar pentru ceea ce erau.
Această zi a fost stabilită oficial de Organizația Națiunilor Unite în anul 2005, printr-o rezoluție care a făcut din 27 ianuarie prima zi de comemorare universală a victimelor Holocaustului. Data nu a fost aleasă întâmplător. La 27 ianuarie 1945, armata sovietică a eliberat lagărul de la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare lagăr de exterminare nazist. Acolo au fost găsite doar câteva mii de supraviețuitori, alături de dovezi greu de imaginat ale unei crime făcute la scară industrială.
Holocaustul a însemnat uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, dar și a milioane de alte persoane considerate „indezirabile” de regimul nazist: romi, persoane cu dizabilități, opozanți politici, prizonieri de război, membri ai unor minorități religioase sau oameni marginalizați. Nu a fost vorba de un accident al istoriei, ci de un plan bine pus la punct, susținut de ură, rasism și ideea falsă că unii oameni ar fi mai puțin valoroși decât alții.
Lagărele de concentrare și exterminare au fost construite în mai multe zone ale Europei ocupate de naziști, iar Auschwitz a devenit simbolul suprem al acestui sistem al morții. Oamenii erau aduși cu trenurile din toată Europa, în condiții inumane. Mulți dintre ei nu apucau să trăiască mai mult de câteva ore sau zile după sosire. Alții erau folosiți la muncă forțată, până când epuizarea sau boala îi răpunea.
Ceea ce face Holocaustul atât de cutremurător nu este doar numărul uriaș de victime, ci și felul în care a fost organizat: cu liste, transporturi, calcule și reguli, ca într-o fabrică. A fost o crimă comisă de stat, împotriva propriilor cetățeni și a altor popoare.
Prin stabilirea acestei zile de comemorare, ONU a dorit nu doar să păstreze vie amintirea victimelor, ci și să transmită un avertisment clar: ura, intoleranța și discriminarea pot duce la tragedii de neimaginat dacă nu sunt oprite la timp. Rezoluția respinge ferm orice formă de negare a Holocaustului și încurajează educația, tocmai pentru ca astfel de orori să nu se mai repete.
În diferite țări, această zi este marcată prin ceremonii, momente de reculegere, lecții speciale în școli sau evenimente publice. În Israel, comemorarea are loc într-o altă zi, Yom HaShoah, când întreaga țară se oprește pentru câteva minute, în liniște deplină, în memoria victimelor.
Ziua de 27 ianuarie nu este despre vină, ci despre responsabilitate. Responsabilitatea de a nu uita, de a recunoaște semnele urii atunci când apar și de a apăra demnitatea fiecărui om. Atâta timp cât memoria este vie, există și speranța că istoria nu se va repeta.
Sursa FOTO: Auschwitz – Photograph
Vasile Petrovan
