Muzeul Județean de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș publică secvențe din volumul „Rivulus Dominarum. Secvențe istorice, vestigii și mărturii medievale”, Seria „Muzeul Viu”, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Baia Mare, 2021.
În acest număr este prezentată istoria Turnului Sf. Ștefan din Piața Cetății de astăzi, loc devenit foarte căutat de băimăreni și turiști după ce a fost reabilitat în urmă cu câțiva ani.
Turnul Sf. Ștefan este considerat o clădire emblematică pentru Baia Mare, imaginea turnului apărând pe cărți poștale sau orice alte imagini reprezentative pentru municipiul reședință de județ. Istoria lui este cunoscută din documente păstrate până în prezent.
Turnul este o mărturie a trecutului istoric al orașului, a vitezei cu care se dezvolta micul târg.
„O mărturie a importanţei economice, în primul rând, dar şi a unei apreciabile dezvoltări la care ajunsese oraşul Baia Mare în secolul al XIV-lea, o constituie finalizarea Bisericii „Sfântul Ştefan”, edificiu deosebit de impunător şi măreţ pentru acele timpuri. Istoria monumentalei biserici de cult catolic, coincide în bună parte cu istoria oraşului”, arată autorii Lucia Pop și Viorel Rusu în volumul semna de ei.
Construcție în stil gotic
„Construcţia ei, în stilul gotic specific acelei perioade, a început, cel mai probabil, la sfârşitul secolului al XIII-lea sau în primele decenii ale secolului al XIV-lea. În privilegiul emis de regele Ludovic I, în anul 1347, se spune că o parte a veniturilor realizate „din vama vinului străin întors în oraş precum şi după măsură, să fie întrebuinţat pentru construirea bisericii, iar materialele de construcţii necesare, să fie transportate din pădurile regale”. Un alt privilegiu emis tot de regele Ludovic I (1342-1382), în primăvara anului 1376, nu mai menţionează defel lucrări la biserică, ceea ce semnifică finalizarea construcției”, mai arată autorii.
SONY DSC
În timp, edificiul a fost afectat de mai multe catastrofe. La mijlocul secolului XVI, un trăznet a distrus acoperișul, iar în timpul asediului orașului din 1567, construcția a suferit din nou stricăciuni destul de serioase (în acel an, Ioan Sigismund, principele Transilvaniei a atacat orașul Baia Mare pentru a-l recupera de sub stăpânirea Habsburgilor, moment în care, toată partea de sud a orașului, cu zidurile de apărare și construcții, inclusiv biserica, au fost puternic deteriorate). Începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea, biserica a fost obiectul rivalității între catolici și reformați; prin urmare, nici una dintre părți nu s-a îngrijit de întreținerea acesteia, motiv pentru care a intrat aproape în faza de ruinare, mai arată autorii volumului despre istoria medievală a orașului Baia Mare.
Dezastre care au afectat turnul
„Un alt dezastru natural din anul 1769 a afectat acoperișul atât al bisericii, cât și al turnului. Turnul a fost refăcut dar biserica nu, așa că elemente din zidurile bisericii au fost folosite în alte construcții din oraș, iar în anul 1847, cu acordul Episcopiei Sătmarului, ruinele au fost strivite cu praf de pușcă. Din impunătorul edificiu al Bisericii Sfântul Ștefan singurul element păstrat până astăzi este turnul-clopotniță, respectiv, Turnul Sfântul Ștefan [numele turnului vine de la primul rege al Ungariei, Ștefan I (1000-1038), canonizat ca sfânt al Bisericii Catolice în anul 1083)]”, mai spun ei.
„Potrivit tradiției istorice a orașului, trecutul îndepărtat al turnului este legat de numele lui Iancu/Ioan de Hunedoara (1446-1453) şi victoria asupra turcilor otomani de la Ialomiţa (2 septembrie 1442), iar lucrările de finalizare sunt legate de numele regelui Matia Corvin (1458-1490), amintirea căruia <a fost vestită de blazonul astupat în zidul lateral înspre apus>, după cum consemnează în scrierile sale istoricul băimărean Schönherr Gyula”, mai arată n volumul semnat de cei doi autori.
De asemenea, se mai vorbește despre grosimea pereților, care pe alocuri atinge chiar și doi metri.
„Intrarea dinspre sud, și scările în spirală fãcute tot din piatră, conduc spre etajele superioare care adăpostesc clopotele și orologiul, ajungându-se, în final, la foișorul cu arcade. Elemente arhitecturale din vechea biserică gotică sunt vizibile pe latura de vest și nord-vest, peretele dinspre vest cuprinde și un frumos detaliu de arhitectură medievală, respectiv fereastra rotundă (rozeta), dar și o casetă cu reprezentări din vechiul sigiliu al orașului. Pe latura de sud se află încastrată o altă casetă ce reprezintă în relief o figură în armură, cu paloș și buzdugan în mâini, probabil cavalerul Roland, simbolizând drepturile orașului.”
Folosit ca punct de observare
Turnul a fost folisit inițial ca punct de observare a orașului, împotriva incendiilor sau a unor atacuri.
„Pe lângă destinația sa, de clopotniță pentru impunătoarea biserică gotică, Turnul Sfântul Ștefan sau „turnul mare” a fost, de-a lungul timpului, și un loc ideal pentru observarea atentă a orașului și a împrejurimilor acestuia mai ales după adăugarea foișorului în anul 1770. Din primele decenii ale secolului XVII utilitatea sa a fost amplificată prin montarea primului orologiu mecanic, în anul 1628, de către maistrul lăcătuș Iacob Mészárós, originar din orașul Eperjes (azi, Prešov-Slovacia), în schimbul sumei de 500 de florini. Vechiul orologiu era acționat de mari greutăți de piatră, singurele mărturii păstrate astăzi în colecțiile muzeului și prezentate publicului vizitator.”
Clădirea înaltă a devenit un simbol al orașului. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost adus un orologiu. „Pe angrenajul roților dințate care acționează mecanismul este inscripționat numele meșterului ceasornicar, DADAY JÓZSEF și atelierul de orologerie din Oradea, unde a fost confecționat în anul 1895. În perioada 1996-1998, mecanismul dezafectat a fost recuperat din turn de către specialiștii Muzeului de Istorie, supus procedurilor de restaurare-conservare și expus publicului vizitator”, mai arată autorii.
De-a lungul timpuui, turnul Sfântul Ștefan a suferit în timp mai multe distrugeri. Acestea au avut loc în anii 1567, 1647, 1769, 1869, cele mai multe dintre ele fiind provocate de incendii, unele dintre acestea de mari proporții. De fiecare dată însă a fost reabilitat. Acoperișul turnului a suferit modificări mai importante după incendiul din 1769 când, a fost refăcut coiful în stil baroc (bulb de ceapă) și în perioada lucrărilor de reabilitare din anii 1898-1899 când a primit forma pe care o cunoaștem astăzi. O formă identică cu cea a unui turn din Praga, arhitectul fiind același.
Reabilitat în 2015
„Fără îndoială, faptul că în Baia Mare a fost construită, în perioada începuturilor sale ca oraş medieval, o biserică-hală, de dimensiuni impresionante, demonstrează prosperitatea şi bunăstarea locuitorilor într-atât încât îşi permiteau să întreţină unsprezece capelani pe lângă parohul bisericii, situaţie unică la vremea respectivă în tot regatul ungar.
Actuala configurație a spațiului din imediata apropiere a turnului este rezultatul proiectului „Reabilitarea și promovarea identității culturale și istorice Piața Cetății-Turnul Ștefan”, proiect derulat în perioada 2011-2015 de către Primăria municipiului Baia Mare”, mai spun autorii în volumul lor.
Autorii textului sunt Lucia Pop, Viorel Rusu, iar coordonatorul proiectului este Oana Leșiu. De imagini sunt responsabili Zamfir Șomcutean și Minerva Luca.
În acest număr este prezentată istoria Turnului Sf. Ștefan din Piața Cetății de astăzi, loc devenit foarte căutat de băimăreni și turiști după ce a fost reabilitat în urmă cu câțiva ani.
