Azi, 27 mai, s-a stins din viață legendarul Ștefan Birtalan, la vârsta de 75 de ani, sportivul care a fost inclus în topul celor mai valoroși handbaliști din toate timpurile (locul VII).
A fost considerat ca unul dintre cei mai eficienţi jucători de handbal ai lumii, având la activ peste 1.000 de goluri înscrise. A fost declarat Jucătorul Anului de către Federaţia Internaţională de Handbal în anii 1974, 1976 şi 1977, ani în care a câştigat şi titlul de cel mai bun sportiv român.
Între anii 1967-1969 a fost legitimat la echipa de handbal Minerul Baia Mare.
În 1970, a devenit titular al echipei de handbal a Clubului Steaua Bucureşti, unde a jucat până în 1985. Bine dotat din punct de vedere fizic şi stăpân al unei tehnici perfecţionate, devine „tunarul” echipei, remarcându-se, ani de-a rândul, ca golgeter al Campionatului Naţional.
Asemenea colegilor de generaţie, deţine un palmares strălucitor. A fost campion mondial cu echipa României în 1970, la Paris, precum şi în 1974, la Berlin, în fosta RDG. La Campionatul Mondial din 1974, Ştefan Birtalan a fost golgeterul competiţiei, cu nu mai puţin de 43 de reuşite.
La Jocurile Olimpice de vară din 1972 de la Munchen, a fost medaliat cu bronz. A devenit vice-campion olimpic la Jocurile Olimpice de vară din 1976 de la Montreal, atunci când a fost şi golgeterul competiţiei, cu 32 de goluri înscrise. În 1980, a participat la o a treia ediţie a Jocurilor Olimpice, la Moscova, obţinând, alături de echipă, medalia de bronz şi reuşind 23 de goluri.
În 1973 şi 1975, a fost campion universitar alături de echipa de handbal a României.
A devenit câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu echipa Seaua Bucureşti, în anul 1977. A fost campion al României, cu echipa militară, de 12 ori, în anii 1971, 1972, 1973, 1974, 1975, 1976, 1977, 1979, 1980, 1981, 1984, 1985. A câştigat Cupa României la handbal în anii 1981 şi 1985.
Deţine un record fabulos de 34 de goluri înscrise într-o partidă, atunci când era legitimat la formaţia italiană Polisportiva Folonica, echipă la care evoluase înainte şi Cristian Gaţu.
După retragerea din activitatea competiţională, a început cariera de antrenor în Italia. La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel pregătind naţionala masculină de handbal – tineret. Din 1991 până în 1994, a fost antrenor principal la Steaua.
În 1994, a plecat în Qatar, unde a fost antrenorul coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări.
În 1999, a revenit în ţară unde, până în 2002, a fost antrenor principal la Steaua.
Ca antrenor, a câştigat cu Steaua Bucureşti campionatul naţional în anii 1987, 1988, 1989, 1990, 2000, 2001. În anii 1990, 2000 şi 2001, echipa antrenată de el a cucerit Cupa României.
Dumnezeu să-l odihnească!
