În satul Dămăcuşeni din Ţara Lăpuşului se păstrează cu sfințenie un ritual ancestral prin care oamenii cred că alungă spiritele rele şi se purifică odată cu venirea primăverii. Obiceiul numit Fărșang are ca scop alungarea iernii, sau îngroparea ei.
Etnologul Corina Isabela Csiszar, de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, spune că acest obicei, preluat de la saşi, este organizat în perioada dintre Bobotează şi Miercurea Cenuşii, prima zi a Postului Mare.
Pregătirile pentru acest eveniment sunt intense. Sătenii își fac măști și confecționează o păpușă în mărime naturală, din haine pe care le umple cu paie. Apoi păpușa ritualică, care simbolizează iarna, este aprinsă
„Momentul culminant al Fărşangului era acela de îngropare a iernii şi a viciilor, la Lăsata Secului. În centrul solemnităţii stă păpuşa ritualică de dimensiuni umane, confecţionată din paie de grâu, ca imagine universală a agriculturii şi a fertilităţii“, spune Corina Isabella Csiszár.
„Grâul este un aliment sacru în spaţiul european, simbol al naşterii, morţii şi reînvierii, cinstit în ceremoniile magice din cele mai vechi timpuri“, mai arată ea.
În timpul evenimentului, sătenii poartă măşti care de care mai interesante, aşa cum se întâmpla în cadrul ceremoniilor antice. „Dansurile cu măşti sunt legate de riturile agrare, nupţiale, iniţiatice şi funerare, iar masca posedă o putere magică împotriva maleficului. Această sărbătoare a măştilor dezvăluie o altă realitate, în care firescul lucrurilor lasă loc exagerărilor şi grotescului. Masca devine obiect ritual, purtătorul măştii identificându-se cu personajul pe care îl reprezintă“, mai explică etnologul.
În ritualul pe care-l îndeplinesc sătenii, păpuşa acoperită cu un giulgiu este aşezată pe masă pe un suport din lemn şi i se organizează o slujbă de înmormântare simbolică, după tiparul înmormântărilor din sat.
