La scara istoriei, trei sute de ani sunt ani puțini. Prea puțini pentru a nu-ți mai aduce aminte, dar prea mulți pentru a-ți mai permite să uiți. În Vinerea Mare a anului 1714, capugiul Mustafa-aga punea mătasea neagră a mazilirii pe umerii lui Constantin Brâncoveanu.
Torturați luni în șir în neagra închisoare Edicule, pentru aurul familiei și al țării, Brâncovenii au rezistat până la capăt. Atunci, marele vizir, care cunoștea, se vede, calendarul creștin – dar din cu totul alte rațiuni – , a ales ziua de 15 August. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și ziua de naștere a domnitorului. În umbrarul său aurit de la Yali Köskü, pe malul Bosforului, sultanul Ahmed al III-lea stătea înconjurat de ambasadorii Apusului creștin. Îi chemase să privească cum moare un domnitor român. Și au avut ce vedea… În fața trupurilor celor patru fii și a cumnatului său, domnitorul valah intrase într-o altă logică a existenței. Refuzase să-și dea credința în schimbul celor nouă capete de acuzare, iar otomanii nu vor dobândi lepădarea sa și nici aurul Munteniei. Vor primi însă, peste mai puțin de două secole, oțelul ei; la Plevna, Grivița, Smârdan.
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare a fost construită de Armata Română. Gest simbolic și salutar în acest încercat colț de țară. Între anii 2017 – 2019 biserica a intrat într-un amplu proces de restaurare interioară și exterioară, iar azi, 16 august 2020, a fost ziua sărbătoririi tuturor acestor realizări. De dimineață, pe străzile din jur – străzi care mai păstrează farmecul interbelic din vremea construirii locașului de cult – a trecut, agale, o caleașcă a vremurilor de atunci. Așa vor fi venit și în urmă cu aproape o sută de ani primii sfințitori ai bisericii. Preasfințitul Iustin al Maramureșului și Sătmarului și Preasfințitul Timotei Sătmăreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei, au fost întâmpinați de cei doi preoți ai parohiei, de credincioși, de oficialități județene și locale. După încheierea Slujbei de sfințire a lucrărilor interioare și exterioare, lucrări de înaltă calitate tehnică și artistică, a fost binecuvântat, în cafasul bisericii, și muzeul parohiei, pus sub patronajul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Iustinian.
Spre slujirea Sfintei Liturghii, în generosul spațiu al Altarului deschis, din fața bisericii, cei doi ierarhi au fost însoțiți de un ales sobor de preoți și diaconi. Îi amintim pe Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaș, Pr. Dr. Cristian Vasile Boloș, parohul bisericii, Pr. Radu Șimonca, preot II, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Răspunsurile liturgice au fost date de același excepțional grup psaltic „Theologos”, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar priceasna i-a aparținut foarte tinerei, dar și foarte cunoscutei soliste Iulia Ioana Vlad.
În prima duminică după praznicul împărătesc al Adormirii Maicii Domnului, pericopa evanghelică – din capitolul șaptesprezece al Evangheliei după Matei – i-a oferit Preasfințitului Părinte Iustin prilejul de a reliefa un aspect cu totul inedit al momentului relatat în Scriptură. „O mare mulțime de oameni Îl urma pe Mântuitorul ca să-I asculte cuvântul ziditor și dumnezeiesc, unic și plin de har, și ca să se vindece de boli și neputințe.” În ziua Schimbării la Față, de pe Tabor, mulțimea rămăsese jos, la poalele muntelui, împreună cu ceilalți Apostoli. Iar un tată a venit cu fiul său lunatic la ei, ca să-l vindece. Și ei n-au putut. Atunci mulțimea – și mai ales cărturarii și fariseii – au început să-i mustre pe Apostoli, să-i judece, să-i acuze de fățărnicie. Ucenicii se aflau într-o atmosferă de mare strâmtorare, așteptând sosirea Învățătorului lor; Care nu Se lasă foarte mult așteptat. Jignirea Apostolilor săi de către mulțime L-a supărat profund pe Mântuitorul. L-a mâniat de-a dreptul. „De ce a avut Mântuitorul această atitudine? Pentru că El știa că i-a lăsat lipsiți de putere și i-a lăsat astfel cu un anumit scop: ca să le dovedească faptul că-i iubește, că ține la ei, și-i protejează și-i apără; și că împreună cu El sunt puternici; când sunt cu El nu le lipsește nimic.” Îmbrăcați cu putere, înzestrați cu mandat dumnezeiesc, Apostolii vor propovădui, vor supune duhurile necurate, vor face minuni în numele Lui.
O minune a fost și viața, dar mai ales sfârșitul mucenicesc al Sfinților Brâncoveni. Domnitorul, cei patru fii ai săi – de la Constantin cel tânăr și până la Mateiaș cel foarte tânăr – , împreună cu sfetnicul Ianache, au înțeles să opună lepădării de credință mărturisirea și înmucenicirea. Aceasta este lumina, pilda, icoana pe care ne-o transmit, peste veacuri, Sfinții Martiri Brâncoveni. În acest context, Preasfinția Sa a salutat hotărârea Parlamentului României de a declara ziua de 16 august ca zi națională de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor, într-o Europă și într-o lume care par să uite că mulți brâncoveni sunt sacrificați până astăzi, pe toate meridianele…
La final, au fost acordate importante distincții. Celor doi preoți slujitori ai parohiei le-a fost acordat Ordinul „Preot Nicolae Gherman”. Epitropului Augustin Tomuț și Consiliului Parohial le-a fost acordată Medalia „Iustinian Arhiepiscopul”. Aceeași distincție a fost acordată Prefecturii județului Satu Mare, Primăriei municipiului, precum și inginerilor Vasile Sălăjan și Mircea Lețiu. De asemenea, au fost acordate diplome de vrednicie.
Părintele paroh Cristian Boloș le-a mulțumit Preasfințitului Iustin și Preasfințitului Timotei pentru tot sprijinul în realizarea acestui proiect de anvergură, finanțat în mare parte din fonduri europene, un adevărat pionierat județean, în acest domeniu. Din partea preoților și a credincioșilor parohiei, Preasfințiile Lor au primit în dar câte o frumoasă icoană a Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii împreună cu – de azi – Sfinții Martiri Brâncoveni.
C. B. Roatiș
