Duminică, 23 ianuarie, a vindecării orbului din Ierihon, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi.
Soborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Andrei Pop, paroh în Bergen, Suedia, Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie, Pr. Drd. Claudiu Ciscai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar, Pr. Ionuţ Pleş, Pr. Dr. Valeriu Vana, slujitori ai Catedralei, Pr. Gheorghe Albiciuc, pensionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, dirijorul Grupului psaltic „Theologos”, Diac. Vasile Petru Bud, Diac. Vlad Nechita.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran şi Paula Simionca.
Un larg bogat cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, pornind de la Evanghelia zilei, a vindecării orbului din Ierihon.
„Mulţi avem ochi şi nu vedem. Sau privim şi nu vedem. Ne uităm undeva, fascinaţi, dar mintea îi în altă parte, nu vedem exact ce se petrece. Auzim, dar nu ascultăm. Auzim că se vorbeşte, auzim zgomot, auzim cuvinte, dar nu înţelegem ce se vorbeşte. Iată, însă, că acest om, neavând vedere, L-a văzut pe Mesia în Iisus din Nazaret. Şi a fost răsplătit pe loc. Când I-a zis: Doamne, vreau să văd, Isus i-a zis pe loc: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Mântuitorul n-a trebuit să aibă măsurători ştiinţifice ca să îi măsoare credinţa. I-a simţit-o îndată. I-a evaluat-o instantaneu. Atât de puternică era credinţa lui, încât s-a vindecat îndată. Iată cât de minunat a lucrat Mântuitorul! Şi ce se petrece cu acest om, nevăzător, care, după ce îşi primeşte vederea, prin minune? Îl urmează pe Hristos, nu se depărtează de Hristos şi dă slavă lui Dumnzeu.”
„Sunt mai multe minuni. Pe de o parte s-a petrecut minunea că şi-a primit şi vederea fizică, pe de altă parte Îl urmează pe Hristos, devine un apropiat, un ucenic al Lui, şi în alt treilea rând Îl slăveşte pe Dumnezeu, el şi poporul care era de faţă, pentru toate minunile.”
„Ce se cuvine să mai reţinem de aici? Este bine să reţinem că simţul văzului este un dar enorm, cel mai preţios dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Cu ochii pe care îi deschidem atunci când venim pe lume primim primele semnale de la lumea văzută, de la lumea minunată în care ne-am născut ca dar al lui Dumnezeu. Orice copilaş care se naşte, de aceea trebuie să-l îngrijiţi ca pe un odor sfânt, este un proiect al lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi suntem un proiect al lui Dumnezeu şi orice copil este un proiect al lui Dumnezeu. De aceea, avortul este un păcat mare, pentru că ai întrerupt proiectul lui Dumnezeu. Nici nu ştii ce ai blocat când ai oprit venirea pe lume a unui copil. Ai întrerupt proiectul lui Dumnezeu. Deci, cel mai preţios dar pe care l-am primit de la Dumnezeu este vederea, apoi vorbirea şi auzirea. Simţurile acestea sunt vitale.
Prin ochi vedem minunile lumii. Vedem faţa mamei prima dată. Primii ochi pe care îi cede copilul sunt ochii mamei şi apoi îl vede pe tata, fraţii şi pe cei din casă. Şi apoi vede minunea lumii şi tot ce vedem în jur. Din toate acestea ne dăm seama că cerul şi pământul, universul, stelele şi creaţia sunt o minune dumnezeiască. Universul este opera lui Dumnezeu, iar omul este capodopera lui Dumnezeu, cea mai minunată, pentru că face parte din două lumi: prin trup – din materie şi prin duh, prin suflet – din divinitate.”
În continuare, Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor despre felul cum trebuie să privim cu ochii, cum să ni-i formăm, despre ce fel de ochi trebuie să avem, ca să privim corect şi ca să fie plăcut lui Dumnezeu ce privim.
„Ochii sunt foarte importanţi. Important este ce fel de ochi avem, pentru că în Sfânta Scriptură se vorbeşte despre diferitele feluri de ochi, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Mântuitorul zice, în predica de pe munte, despre ochiul rău: dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău este întunecat. Deci, există ochi răi. De ce? Pentru că aşa i-am format. Am văzut numai ce este întuneric şi rău. Şi ochiul a devenit rău. Şi trupul nostru, dacă îi dăm prin vedere numai lucruri rele, se tulbură trupul şi se destabilizează psihicul şi suferă sufletul.
Trupul poate avea dureri şi sufletul suferă. Apoi, există ochi privitori cu poftă, despre care vorbeşte Sfântul Evanghelist Ioan în una dintre epistolele sale. Apoi, există ochi care sunt foarte justiţiari cu ceilalţi şi foarte îngăduitori cu sine. Dar putem avea în cele din urmă ochi aţintiţi spre cer, pentru că de acolo ne vine binecuvântarea, darul şi darea cea bună, de la Părintele Luminilor. Şi ochii aţintiţi spre cer i-a avut şi Hristos. Hristos Însuşi a ridicat ochii spre cer. Ne-a învăţat că trebuie să ridicăm ochii spre cer. În finalul prezenţei fizice a Mântuitorului pe pământ, la Înălţarea la cer, când Hristos i-a dus pe Apostoli pe muntele Eleonului, de unde S-a Înîlţat la cer, Apostolii au rămas cu ochii aţintiţi spre cer. Sunt diferite feluri de ochi. Ochii noştri să fie aţintiţi spre Hristos.
În biserică ne împărtăşim din cuvânt, din Evanghelie – în Liturghie, din privire – în icoană. Aceasta este comuniune şi părtăşie sfinţitoare, când auzim şi vedem şi, în final, ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului. Deci Îl avem pe Hristos cu noi, prin cuvânt, din Evanghelie, printre noi, în icoană şi înăuntru nostru prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Aceasta este viaţa creştină, aceasta este Ortodoxia, aceasta este Biserica lui Hristos, aceasta este credinţa noastră şi aceasta ne ajută să vedem”.
După Sfânta Liturghie Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a participat la vernisajul miniexpoziţiei cu fotografii din Sala-muzeu „Sfinții Martiri Brâncoveni” din incinta Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, realizate în cadrul proiectului-concurs „Cimitirul parohial – spațiu sacru, loc al odihnei și comuniunii celor adormiți întru Domnul”, desfășurat în contextul Anului Comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor”, concurs organizat de Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, prin sectorul social-media, coordonat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
272297460_2002091809970926_190302243004175010_n
272040865_2002092253304215_9130133034130993317_n
272145293_2002093299970777_944005796538258546_n
