Duminică, 6 martie (a Izgonirii lui Adam din Rai, a lăsatului sec de brânză), Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la biserica „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”din Baia Mare, situată în apropierea Gării CFR, paroh fiind Pr. Milan Bălan, consilier eparhial al Sectorului Teologic Educaţional al Episcopiei.
Această biserică, cu dimensiuni de catedrală, a fost prima construită şi târnosită după 1990 în Baia Mare, ctitori fiind Pr. Gheorghe Bălan şi Pr. Milan Bălan.
După o primire frumoasă făcută Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin de tinerii şi consilierii parohiali la sosirea în faţa bisericii, s-a intrat în sfânta biserică pentru oficierea Sfintei Liturghii.
Soborul a fost alcătuit de Pr. Gheorghe Bălan, proin-consilier eparhial economic, Pr. Milan Bălan, consilier eparhial Teologic Educaţional, Pr. Lect. Univ. Dr. Dorinel Dani, slujitor la această biserică, Pr. Isaia Maghiar, proin-inspector financiar intern la Centrul Eparhial, Pr. Gheorghe Albiciuc, pensionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inpector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Diac. Vlad Nechita, de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” și Diac. Ionuţ Herţeg, slujitor la această biserică.
Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu şi corul bisericii, dirijat de domnul Eugen Indre.
În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin s-a rugat în genunchi, împreună cu credincioşii, pentru încetarea războiului din Ucraina şi oprirea durerii locuitorilor din această ţară distrusă de bombe şi bombardamente.
Un bogat şi plin de învăţăminte duhovnniceşti cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Iustin credincioşilor din biserică şi celor care au urmărit în transmisie directă pe Facebook-ul Episcopiei, a Sfintei Liturghii, la duminica dinaintea începerii Sfântului şi Marelui Post al Sfintelor Paşti.
„Suntem în anticamera Sfântului şi Marelui Post, în pridvoarele cele binecuvântate şi sfinte ale acestei perioade duhovniceşti, de intensitate deosebită, pentru că în această vreme vom înmulţi rugăciunea, pe care o vom uni cu postul, după puteri, şi vom adăuga cât de multe fapte bune putem. Cât evlavia şi credinţa noastră ne ajută să le împlinim şi cât ne ajută posobilităţile să le săvârşim. Duminica dinaintea de intrarea în Postul cel Mare este a patra din perioada Triodului şi se numeşte Duminica Izgonirii lui Adam din Rai.
De ce ar fi hotărât Sfinţii Părinţi să numească aşa această duminică? Pentru că este vorba, la intrarea în Postul cel Mare, despre o pregătire deosebită, despre iertare şi împăcare, despre căinţă, smerenie şi umilinţă, despre recunoaşterea stării noastre de cădere, de săvârşirea multor greşeli şi păcate. Şi atunci, a fost numită aşa această duminică pentru ca să amintească de ce au fost izgoniţi sau scoşi din Rai Adam şi Eva. Ei n-au păzit porunca postului, singura poruncă pe care au primit-o de la Dumnezeu, de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului situat în centrul Raiului, pentru că în ziua în care vor mânca vor muri. Protopărinţii noştri au călcat porunca. Nu pomul era aducător de moarte, ci călcarea poruncii. Că s-au despărţit de Dumnezeu Izvorul Vieţii când au dorit altceva, din curiozitate şi egoism, că diavolul le-a spus „nu, nu veţi muri, veţi fi ca Dumnezeu”. Şi atunci a intrat în mintea lor ideea că ar putea să fie egali cu Dumnezeu.
În acel moment s-au despărţit de Ziditor, de iubirea Lui, de recunoştinţa Lui şi moartea a venit în mod natural. S-au despărţit de viaţă. Dumnezeu este viaţa vieţii noastre. Noi nu suntem prin sine. Vedeţi măreţia omului, că-i coroana creaţiei. Omul este capodopera lui Dumnezeu. Totul este minunat în jur, da-i neînsufleţit. Numai omul are scânteie de viaţă şi duh. Şi minte. Cugetă. Raţiune. I-a dăruit Dumnezeu raţiune şi poate să zică: Ce frumos! Ce luminos! Ce măreţ! Este extraordinar! Numai omul se minunează. Nimic din univers nu poate fi măsura lucrurilor. De aceea a zis Protagoras că omul este măsura tuturor lucrurilor. Şi el era păgân.
Este măsura tuturor lucrurilor, pentru că le poate măsura şi poate spune: Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Toate le avea Adam şi toate erau bune foarte şi putea să fie fericit, să devină nemuritor, rămânând cu Dumnezeu într-o legătură nedespărţită, dar, în momentul în care a căzut în această eroare, a intrat eroarea în om. Moartea este o eroare. Nu e naturală. Adam ar fi putut să nu moară dacă n-ar fi călcat porunca şi dacă n-ar fi preferat, din curiozitate şi poftă, darul în locul dăruitorului”.
„A intervenit moartea, a intervenit boala, suferinţa. Natura a devenit ostilă. Animalele s-au sălbăticit şi omul a început încet-încet să se degradeze şi suntem în situaţia în care astăzi ne naştem, trăim viaţă bilogică, dar după aceea ne stingem încet-încet şi plecăm. Sufletul se întoarce la Dumnezeu şi trupul se întoarce în ţărână. De aceea au aşezat Sfinţii Părinţi şi au numit această Duminică a Izgonirii lui Adam din Rai, pentru că omul, în stare de păcat, se desparte de Dumnezeu”.
După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Iustin a conferit preotului pensionar Gheorghe Bălan Ordinul „Justinian Arhiepiscopul pentru clerici”, care este o frumoasă Cruce pectorală şi Gramata care o însoţeşte.
De asemenea, a dăruit preotul pensionar Isaia Maghiar, de 83 de ani, i-a conferit Ordinul „Justinian Arhiepiscopul pentru clerici” şi Gramata care o însoţeşte, drept răsplată pentru munca în cadrul Centrului Eparhial din Baia Mare, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
