Dacă în primele două zile ale Praznicului Învierii Domnului s-au citit în cadrul Sfintelor Liturghii două Evanghelii din prologul Sfintei Evanghelii a Sfântului Evanghelist Ioan, dar care nu fac referire la momentul Învierii din morți a Mântuitorului Iisus Hristos, ci la Cuvântul Întrupat, pericopa evanghelică de astăzi, din a treia zi a Paștilor, vorbește în mod explicit despre Învierea Domnului.
Evanghelistul Luca ne relatează arătarea Domnului Hristos la doi dintre cei șaptezeci de ucenici, Luca și Cleopa (cf. Luca 24, 12-35), în drumul lor spre Emaus, localitate care se afla la aproximativ 11-15 kilometri depărtare de Ierusalim. Aceasta nu este doar un simplu dialog între Iisus și ei, ci are un profund înțeles duhovnicesc.
Ne punem întrebarea: de ce „ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască”, socotind ca „străin” pe Hristos? Explicațiile Sfinților Părinți merg pe ideea că cei doi au fost printre cei care poate nu au crezut cu atâta convingere, cu atât de multă tărie, că Hristos va învia din morți, așa cum le-a promis (cf. Marcu 8, 31). Pe acest considerent au fost numiți de Iisus „nepricepuți” și „zăbavnici cu inima”.
Întotdeauna o credință slabă și îndoielnică ne va face să ne îndepărtăm de Hristos și de Evanghelia Sa, adică să nu rămânem în Ierusalimul cel de Sus, ci să ne pierdem în valurile lumii de astăzi, valuri cu ape tulburi prin care trece adeseori și corabia lui Hristos. Dar, atunci când te întâlnești cu adevărat cu Hristos, în mod deplin, devii alt om. Și aceasta se întâmplă atunci când participăm în mod profund, cu toată ființa noastră, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Domnului, nu doar o singură dată pe an în Postul Mare.
Dacă ar fi să adâncim lucurile, nu drumul spre Emaus ar fi important ci dinspre Emaus, ca urmare a cunoașterii lui Dumnezeu, cel răstignit și înviat în urma frângerii pâinii în fața celor doi. Dacă drumul spre Emaus începe cu o tristețe, o dezamăgire, drumul dinspre Emaus spre Ierusalim devine o adevărată bucurie duhovnicească, și aceasta o aflăm spre sfârșitul textului evanghelic, când, cei doi apostoli, Luca și Cleopa, s-au întors în Ierusalim la cei unsprezece și le-au povestit toate cele întâmplate pe cale.
Sfânta Liturghie te schimbă. Trupul și Sângele Domnului te face mai viu, te îndumnezeiește, pentru că harul lui Dumnezeu lucrează înlăuntrul tău.
Astfel și noi trebuie să facem atunci când plecăm de la Liturghia de la biserică, spre casă. Să le spunem celor dragi, vecinilor, cunoscuților și prietenilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, despre Sfânta Evanghelie din ziua respectivă, despre ceea ce a vorbit preotul în cuvântul de învățătură și să căutăm să îl punem în practică. Asta înseamnă că trebuie să fim atenți la slujbă, fără nicio șovăială, să fim creștini practicanți, adevărați doritori și iubitori de Hristos!
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Răstignirea Mântuitorului – Supremul „Mesaj de Iubire” pentru Umanitate
