Cu ocazia împlinirii a cinci ani de la Întronizarea Presfințitului Părinte Iustin în demnitatea de Episcop al Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar, transmite un mesaj.
În redăm intregral:
„Cuvintele pe care le folosim dăinuie, evoluează și reverberează pe mari perioade de timp, procesul nefiind foarte diferit de evoluția observabilă în natură, natură care, în elementele ei, însumează și reflectă o cultură a recunoștinței. Dintre toate cuvintele care au evoluat de-a lungul timpului, „iubire” și „recunoștință” sunt cele mai frumoase și definesc omul, „coroana creației”, în toată plenitudinea ființării lui. Noi, oamenii, trăim căutând să dobândim aceste virtuți.
Iubirea și recunoștința creează armonia pe care o găsim în întreg Cosmosul. Această armonie este o forță atât de puternică, încât depășește capacitatea noastră de înțelegere. Însă, adeseori, își fac apariția durerea și necazurile. Există perioade în care, din cauza lipsei de iubire și de recunoștință, armonia din Univers este tulburată sau, altfel spus, Dumnezeu „îngăduie” ca lumea să fie cuprinsă de haos și dezastre natural. Acestea sunt rezultatul dezechilibrelor apărute în absența iubirii și a recunoștinței. Opusul dezechilibrului este armonia. De aceea, atunci când în jurul nostru există vibrații pozitive, când ființa noastră este expusă unor cuvinte benefice, nu putem avea parte de altceva decât de sănătate și de o stare de bine. În același fel, cuvintele rele și vibrațiile lor negative vor avea, cu siguranță, un efect negativ asupra trupurilor noastre și, deci, nu ar trebui să fim surprinși atunci când cuvintele distructive chiar distrug. Prin urmare, multe lucruri pot depinde de un singur cuvânt. Iată de ce cursul vieții noastre depinde de felul cum folosim cuvintele și de modul în care ne raportăm la sensul lor în fiecare zi.
Astăzi, din ce în ce mai mulți oameni par să se simtă pierduți. Tinerii nu mai știu ce au de făcut cu viitorul lor. Motivul acestei senzații a lipsei de sens și al acestui sentiment de confuzie este faptul că lumea pe care ne-am creat-o ni se pare artificială. În această societate de consum, în globalism și consumism, în care orice lucru pe care-l vedem ne apare drept străin și făcut de altcineva, singurele lucruri reale rămân cele create de mâna Ziditorului: soarele, luna, stelele, pământul, apele. În acest sens, cele două virtuți, a iubirii și a recunoștinței, privesc deopotrivă două realități conexe: cea verticală, îndreptată spre Dumnezeu, Părintele de la care ne vine „tot darul cel desăvârșit”; cea orizontală, îndreptată spre semenul și aproapele nostru.
În acest context ne găsim și noi, fiii duhovnicești ai părintelui nostru, la împlinirea a cinci ani de slujire sfântă pe altarul euharistic al Bisericii lui Hristos din Maramureș și Sătmar. Da! Este vorba despre părintele nostru duhovnicesc, Preasfințitul Iustin. Căci sunt cinci ani de când, prin alegerea Sfântului Sinod, ca urmaș vrednic al Sfântului Iosif Mărturisitorul și al voievodului spiritual al Maramureșului și Sătmarului, Înaltpreasfințitul Iustinian, veghează în „trezvie patericală” pentru „pliroma” Bisericii din Maramureș și Sătmar.
În cânt de colinde străbune și din reverberațiile profunde ale preoților, monahilor și dreptcredincioșilor Maramureșeni și Sătmăreni, Îl rugăm pe Milostivul Dumnezeu să-Și reverse binecuvântarea cerească peste Întâistătătorul sfintei noastre Episcopii, dăruindu-i sănătate, pace și mult ajutor sfânt în cârmuirea duhovnicească a păstoriților din Maramureș și Sătmar!
Întru mulți, binecuvântați și fericiți ani!
† Timotei Sătmăreanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului”.
