Duminică, 6 februarie, a XVII-a după Sfintele Rusalii (a Cananeencei), Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în fruntea soborului de preoţi şi diaconi ai sfântului locaş de închinare.
Soborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie, Pr. Drd. Claudiu Ciscai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar, Pr. Dr. Valeriu Vana, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Dumitru Botiş, inspector social-filantropic, Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, dirijorul Grupului psaltic „Theologos”, Diac. Ioan Onuţ Păcurar, referent secretariat, Diac. Vasile Petru Bud, Diac. Vlad Nechita, Ierod. Serafim Bilţ.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Pr. Ionuţ Pleş.
Mulţi dintre credincioşi au participat la Sfânta Liturghie în curtea lăcaşului de închinare, deoarece înăuntru nu mai erau locuri libere.
Un bogat şi cuprinzător cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, pornind de la pericopa evanghelică a duminicii, a vindecării fiicei femeii cananeencei.
„Mântuitorul face ceva neobişnuit, adică depăşţeşte hotarele Ţării Sfinte şi trece pe teritoriul altui popor, acolo unde întâlneşte o femeie în suferinţă. De fapt, Mântuitorul cunoştea suferinţa acestei mame şi tocmai de aceea trece din teritoriul Ţării Sfinte în Siro-Fenicia. Acolo se lasă rugat insistent de o femeie şi, după ce o supune unui examen pentru întărirea în credinţă a celor ce erau de faţă, se lasă biruit în iubire şi îi împlineşte dorinţa, alinându-i suferinţa. Până la urmă, suferinţa acelei femei mame era mai mare decât suferinţa copilei, pentru că suferinţa mamei este îndoită. Ce constatăm? Că Mântuitorul a cinstit rugăminţile femeilor plenare, ale mamelor.
Le-a preţuit, le-a ocrotit şi le-a prezentat ca şi pline de credinţă. Niciunei femei nu i-a mai spus Mântuitorul până la urmă, ca şi acestei femei şi niciunor bărbaţi nu le-a spus acest lucru cum a spus acestei mame: O, femeie, mare este credinţa ta (deşi era păgână, de alt neam), fie ţie cum doreşti! Fie nouă după credinţa, după lucrarea noastră, după fidelitatea şi râvna noastră pentru Casa lui Dumnezeu, ca atunci când ne întâlnim cu Mântuitorul, în Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, auzidu-I cuvântul, împărtăşindu-ne din cuvânt, din icoană, prin imagine şi privire şi din Liturghie, prin Sfânta Euharistie, să primim împlinirea rugăciunilor noastre”, a concluzionat Preasfinţitul Părinte Iustin, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
