Biserica, înțeleasă ca lăcaș de închinare, este Cerul cel de pe pământ. Ea este centrul liturgic al creaţiei, sau locul central unde se săvârşeşte şi de unde se răspândeşte peste întreaga creație. E o unitate imprimată de unitatea treimică, care unifică persoanele în iubire fără să le confunde. Iar întâlnirea cu Hristos în locaşul bisericii nu e trăită de credincioşi ca persoane izolate, ci în comunitate, întărind unitatea dintre ei, fără de care nu este mântuire. Astfel, locaşul bisericii nu e numai o casă de rugăciune a credincioşilor, care şi-ar lua puterea de unire cu Dumnezeu şi întreolaltă din ei înşişi, ci o casă în care lucrează Dumnezeu, mai bine zis Hristos, însuşi prin Duhul Lui cel Sfânt, nedespărţiţ de Tatăl. Biserica întruneşte în ea toate cele cereşti şi cele pământeşti şi prilejuieşte continuarea lucrării de mântuire a lui Hristos până la sfârşitul timpului.
Biserica unește în sine tot ceea ce există sau este destinată să cuprindă tot ceea ce există: Dumnezeu și creația. Sfântul Apostol Pavel arăta că Biserica este însuși Trupul lui Hristos, care are multe mădulare: „Caci precum trupul unul este și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului multe fiind, sunt un trup, așa și Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toți, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, și toți la un Duh ne-am adapat. Căci și trupul nu este un mădular, ci multe”.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
