Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu: Intrarea Domnului în Ierusalim – ultima sută de metri din istoria mântuirii

Toți cei patru Sfinți Evangheliști descriu episodul intrării în Ierusalim a Domnului, care în icoane este reprezentat stând așezat pe mânzul asinei.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a trebuit să intre în Ierusalim pentru a împlini o profeție, cea a prorocului Zaharia, capitolul 9, versetul 9: „Nu te teme, fiica Sionului!I Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei”.

În viața pământească, conform relatărilor scripturistice, Iisus Hristos a mers de trei ori la Ierusalim: prima dată a avut loc la templul din Ierusalim, unde o parte a spațiului a fost ocupată de negustori și schimbătorii de bani (cf. Ioan 2, 13), însă El i-a alungat afară pe toți pentru faptul că au făcut din Casa lui Dumnezeu „o peșteră de tâlhari” (cf. Matei 21, 10-13).

Ultima venire a Domnului în Ierusalim s-a întâmplat înainte cu câteva zile de pătimirile Sale și jertfa de pe Golgota. Atunci a fost singurul moment din viața Sa când a acceptat să fie aclamat că un împărat, deși nu purta însemne dregătorești, împărătești „nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti”, precum menționează părintele Ilie Cleopa în predicile sale.

Intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, călare pe mânzul asinei, poate părea un paradox? Cum este posibil ca un Împărat să încalece pe un asin și nu pe un cal? O intrare triumfală, maiestuoasă pe un asin? Din nemăsurată smerenie și bunătate, Fiul lui Dumnezeu a voit așa.

Giovanni Pagini în „Viața lui Iisus” explică faptul că în acele vremuri „măgarul (asinul) era animal mândru și războinic, frumos și voinic precât e calul, vrednic să fie adus jertfă zeilor”. Mulțimea Îl aclama, iar copii strigau cuvinte de laudă: „… binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9).

Cu intrarea Domnului în Ierusalim se întrezărește, încetul cu încetul, drumul Crucii prin asumarea tuturor actelor mântuitoare: patimile, Crucea, îngroparea, culminând cu Învierea cea din morți, pentru noi și pentru a noastră mântuire! Amin!

Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu