Este greu de înțeles cum poate să treacă patru ani și un fiu să nu știe ce s-a întâmplat cu mama lui. Cum pot trece patru ani în care viața continuă, un gol rămâne neobservat, iar o mamă dispare fără ca cineva să verifice dacă este bine? Și nu este doar o cifră sau un timp care trece. Sunt multe zile, luni, ani întregi de absență, de neatenție, de momente pierdute în care întrebările esențiale despre viața și siguranța celor care ne-au adus pe lume rămân fără răspuns.
Cazul recent din Ploiești aduce această realitate în fața noastră. Potrivit Adevărul.ro, autoritățile tocmai au găsit rămășițele unei femei de 68 de ani în apartamentul său, la etajul al doilea al clădirii în care locuia. Vecinii povestesc că nu o mai văzuseră de ani de zile, încă din perioada pandemiei de COVID-19, iar administratorul blocului a confirmat că femeia suferea de cancer și se presupunea că ar fi fost internată într-un centru de îngrijiri paliative.
Alerta a fost dată abia acum de fiul femeii?! Pompierii au fost nevoiți să spargă ușa apartamentului, descoperind scheletul acesteia. Primele indicii arată că decesul ar fi survenit acum aproximativ patru ani, fără ca vecinii sau rudele să știe ce s-a întâmplat. Rămășițele au fost preluate de Serviciul de Medicină Legală, iar autopsia va stabili cauza decesului, în timp ce ancheta continuă pentru a clarifica circumstanțele morții.
Dincolo de detaliile macabre ale știrii, acest caz ne provoacă să reflectăm asupra legăturilor cu cei apropiați și asupra atenției pe care o acordăm familiei și vecinilor. Cât de mult ne cunoaștem cu adevărat vecinii, părinții sau rudele? Cât de mult contează comunicarea între membri familiei? Oare este normal ca părinții să dispară din viețile noastre fără să știm? Cum este posibil să treacă ani întregi și lipsa mamei să treacă neobservată?
Din nefericire, se pare că această întâmplare nu este doar un caz izolat. Și nu este vorba doar despre pierderea unei vieți, ci despre cum gestionăm relațiile și conexiunile. Uneori, a întreba ești bine? sau a verifica absența unei persoane poate face diferența între neglijență și grija reală. Oare o fi vorba de indiferență? Totuși, este vorba de o mamă, iar mama este mereu sfântă pentru un fiu.
Este adevărat că trăim într-o lume tot mai dinamică și suntem tot mai ocupați, dar acest caz din Ploiești le întrece pe toate. Cândva, și nu cu prea mult timp în urmă, eram învățați că prezența și grija nu trebuie să fie date uitării. Niciodată! Se pare că există altă scară de valori, alte priorități. Dar e trist.
În final, nu pot decât să mă întreb: Doamne! în ce lume trăim?
Vasile Petrovan
