Această perioadă este una dificilă pentru toată lumea. Izolarea, frica de boală, de necunoscut ș.a. face ca viața să fie cu totul diferită… Printre cei „stresați” de situație se află și elevii claselor terminale. Probabil, majoritatea elevilor se bucură de această „vacanță”, însă cei din clasele a VIII-a și a XII-a nu se prea încadrează în această categorie. Încă nu se știe când va reîncepe școala, dar nici ce se va întâmpla cu examenele naționale.
Am luat legătura cu Tatiana Cauni (foto), profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare, și am rugat-o să ne povestească puțin care este situația, ce zic elevii și cum se pregătesc ei pentru examenul „maturității”. De menționat este că Tatiana Cauni se numără printre cei 12 profesori Merito 2019.
„Din păcate, nimeni nu cred că a fost pregătit pentru o astfel de perioadă. Nu e ușor, nu aș dori să vorbesc în numele altor profesori sau adulți, ci doar din punctul meu de vedere. Așa că m-am trezit într-o dimineață neștiind ce să fac, am fost furioasă, furioasă pe tot și toate…apoi apatică. O bună bucată de timp…apatică, bombardată de mailuri, mesaje cu platforme, până și în mediul virtual doar despre platforme se vorbea. Știam că este nevoie, că va fi nevoie de multă răbdare să mă adun și să fac ceva pentru elevii mei. Poate sunt norocoasă, dar platforma noastră de învățare din liceu, Adservio, a fost exact ce aveam eu nevoie. Nu m-a forțat la nimic, ci în ritmul meu am început cu temele trimise elevilor o dată pe săptămână, urmând să le răspund în scris (mesaje) la toate întrebările lor. Nu era nevoie de contactul vizual, pentru că nu eram pregătită să le răspund și altor întrebări, în afară de cele legate de materia pe care o predau. Apoi, a apărut frustrarea… multă lume folosește platforme care te pun face to face cu elevul, iar eu parcă mă simțeam în urmă, ruptă de școală.
După două săptămâni deja elevii mei erau obosiți de teme pe platformă, plictisiți. Atunci, după discuția cu unul dintre elevii mei, Paul, mi-am spus că trebuie să schimb ceva. Și așa au apărut temele mai distractive. Le dau provocări, să se întâlnească ei în conferințe, să se vadă, să socializeze și să rezolve cerințe date de mine. Le caut diferite articole, interviuri cu diferite cerințe prin intermediul cărora să caute, să se cunoască, să se informeze, dar în același timp să nu piardă nici contactul cu materia din programă. Astfel a apărut provocarea să prezinte o carte pe pagina Aripi de poveste (muncă pe grupe), să caute în biblioteca părinților o carte pe care să o citească (au avut cerințe separate pentru cartea respectivă) etc.”, povestește Tatiana Cauni.
„Pentru mine, faptul că am luat-o încet, pas cu pas, având în vedere că va fi o perioadă lungă, a fost bine. Eu lucrez cu adolescenți, ei își drămuiesc timpul așa cum pot și trimit teme fie la timp, fie mai târziu, dar trimit. Problema lor este, cred eu, alta. Ei au nevoie de a se vedea cu adultul (profesorul) pentru a vorbi și ei, a li se răspunde la întrebări, au nevoie să se regăsească, să caute puncte în comun între ei. Într-o familie, ei sunt poate, cei mari, cărora li se spune că trebuie să înțeleagă, părinții ocupându-se mai mult de cei mai mici. Și atunci, am mai făcut un pas, am făcut ora de dirigenție pe Zoom. Eu sunt dirigintă la o clasă de a XII-a, adolescenți de 18-19 ani care nu știu ce vor face cu examenul de bacalaureat, care visează la rochia de banchet, care vor admitere la Medicină anul acesta sau care pur și simplu nu știu cum să gestiomeze timpul dintre cei patru pereți. Probabil că pe viitor o să mă întâlnesc și cu alte clase face to face, însă, nu cred că vor fi foarte interesați de a face română, ci mai mult de ce se întâmplă în jurul lor, al nostru.
Cu siguranță nu există rețete pentru a învăța acum, în această perioadă, cred că trebuie să avem răbdare și încredere, iar cei în prag de examene (a VIII-a și a XII-a) să nu se lase dominați de sentimentul că nu va fi bine, ei pot continua să citească, recitească, să asimileze atât cât situația o cere, dar cel mai importat e să aibă grijă de sufletul lor, de familia lor. Pentru restul, cred că există o rezolvare mai devreme sau mai târziu și că aceasta va apărea în concordanță cu situația de atunci (poate o lună). Acum este mult prea repede să ne pronunțăm. Cred că va conta foarte mult starea emoțională a acestor adolescenți, a noastră, a tuturor”, spune profesoara de limba și literatura română de la „Racoviță”.
