În Țara Lăpușului, în satul Ungureni, trăiește Ana Buda, o țărancă autentică, cu un glas greu de egalat. Aceasta cântă horea lungă încă din copilărie.
Potrivit reprezentanților Centrului Culturii Tradiționale Maramureș, vocea Anei Buda s-a modelat bine printr-un exerciţiu permanent. Nu era nuntă, şezătoare sau vreo ediţie a Festivalului „Horea în grumaz de la Târgu Lăpuş”, unde să nu i se audă glasul.
Maramureșeanca povestește din copilăria ei: „o țânut a mei niște oică acasă. Pă mine m-o tomnit să ies cu oile, că cele două surori o trebuit să lucre cu mama pă la sapă, că tata era dus pă la metări câte o tură vara, până viné vremea să facă fân la mărhucă și ce gălicioare o avut. Eeee, m-o mânat la oi.
Oile nu era slobod să le scoți fără pă drum, să nu treacă înt-a cuiva. Tata o fo un om sever, m-am temut de el până l-am văzut mort. O trebuit să mărg la oi și să le scot pă ulicioara asta, cum meri cătă Cupșeni. Noa, oile fugé încolo, încolo. Avém una sură rea, o țâpat-o oaminii din stână. Și strâgam la ié. Mă dure pticiorucăle, că eram grăsucă. Și am zâs cătă tata: „Eu nu mă mai duc la oi, altu, eu nu poci, cât de rău mă dor pticioarile”. Tata cu zdiciu după mine: O fo musai să ascult. Și api la oicăle cele tăt horem:
Supărare, supărare,
Pune-te-oi de-a moi în vale.
Oi pune o ptiatră pă tine,
Să nu mai superi pă nime”.
Foto: Florin Avram
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
