În România, rebusul a fost un fenomen de masă. Înainte de 1989, singura revistă de specialitate – ”Rebus”, devenită apoi ”Rebus Flacăra” – se tipărea în 500.000 de exemplare, tiraj limitat de autoritățile de atunci.
Redactorul șef al revistei ”Rebus”, Alexandru Păsărin, mărturisea că, de sărbători, ”partidul” mai închidea ochii și permitea tiraje de 1.000.000 de exemplare, dar neapărat tipărite în două tranșe, ca să se respecte cota de 500.000.
Rebusul e fenomen de masă și după 1990, doar că dezlegătorii au acum la dispoziție peste 50 de titluri, putând să își aleagă nivelul de dificultate al încrucișărilor.
După ce a observat că în calendare în fiecare zi – cu mai multă sau puțină justificare – cineva sau ceva e sărbătorit, în 2018, rebusistul de mare clasă care e Eliade Gâldău a propus Ziua rebusului românesc, alegând 3 august ca dată de sărbătorire. La inițiativă au aderat 127 de membri fondatori, acestora adăugându-se tot mai mulți rebusiști. De ce tocmai 3 august? Fiindcă 3 august 1929 e data în care apare pentru prima dată o urmă scrisă a cuvântului rebus, în Revista ”Realitatea ilustrată” nr. 32. Revista avea o rubrică de jocuri, gestionată atunci de studentul la litere, Nicolae Gh. Popescu. La pagina 20, el semnează răspunsurile de la poșta redacției cu cognomenul ”REBUS”. Ulterior avea să lanseze revista ”Rebus” (la 1 iunie 1931) și chiar să-și adauge termenul la numele lui. De altfel, Nicolae Gh. Popescu-Rebus (1990-2002) e considerat ”părintele rebusismului românesc”, iar lumea i s-a adresat doar cu apelativul ”dl. Rebus”.
În acest an, Ziua rebusului românesc ajunge la a treia ediție. Gândită ca o formă de subliniere a importanței acestui ”joc al minții” ce aplică principiul ”învățare prin joc”, Ziua rebusului românesc își propune și reunificarea mișcării rebusiste din România.
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
