24 februarie: „Dragobetele sărută fetele”

Dragobetele („Cap de primăvară, Sântion de primăvară, Însoțitul păsărilor, Logodna, Năvalnicul”) reprezintă sărbătoarea cu dată variabilă, care se celebrează, în funcție de zonă, în 24 – 28 februarie sau în perioada 1 – 25 martie.

Sărbătoarea, corelată cu împerecherea păsărilor, dragostea curată a tinerilor și cu apariția primelor flori ale primăverii este specifică sudului țării, însă cu timpul a fost preluată și de către celelalte zone. Din cauza diferențelor de temperatură, în zona noastră, Dragobetele se sărbătorește cu o diferență de două-trei săptămâni în comparație cu sudul țării.

Dragobetele, reprezentare mitică a dragostei, este identificat în mitologia romană cu Cupidon – zeul dragostei, în mitologia greacă cu Eros – zeul iubirii, iar în mitologia românească cu Năvalnicul – personificare a dragostei pătimașe. Potrivit unor legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia, un flăcău chipeș și iubăreț, care seducea femeile ce îi ieșeau în cale. În alte legende, Dragobete era un tănâr cu părul negru ca abanosul și ochii verzi ca iarba, care reușea să trezească iubirea în inima tinerelor doar cântându-le din fluier.

În credința populară, de Dragobete păsările se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să își construiască cuiburile în care își vor crește puii. Bătrânii spuneau că, în această zi, păsările care își alegeau perechea, rămâneau împreună pe viață, iar cele care nu își găseau perechea, nu mai faceau pui până în ziua de Dragobete a anului următor.

Asemenea zburătoarelor era văzută și relația dintre doi tineri. În momentul căsătoriei, tinerii jurau să fie împreună pentru tot restul vieții, deoarece, în lumea satului tradițional nu se punea problema divorțului. În unele zone, fetele și feciorii obișnuiau să meargă în pădure să culeagă primele flori ale primăverii: ghiocei, brânduși; făceau buchețele mici, pe care apoi le puneau la icoană și le păstrau până la Sânziene, când le aruncau pe o apă curgătoare pentru împlinirea dorințelor în dragoste. Pe drum, la întoarcerea din pădure, se striga „Dragobetele sărută fetele”, fetele fiind prinse de băieți și sărutate.

„Eu cu dor, mândru cu dor