Un general fără onoruri? – Controversa care zguduie Ministerul Apărării - 34 minute în urmă
Spitalul de Pneumoftiziologie „Dr. Nicolae Rușdea” Baia Mare angajează îngrijitoare de curățenie și bucătar - 2 ore în urmă
Polițiști în sprijinul copiilor cu probleme de sănătate - 2 ore în urmă
Tradiție și emoție: Florentina și Petre Giurgi, pe scena „Iernii Băimărene” - 3 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sunt relații în care atașamentul continuă să funcționeze în timp ce cadrul relațional devine tot mai greu de susținut din punct de vedere psihic - 3 ore în urmă
O nouă ediție Snow Ice Race, la Băiuț - 3 ore în urmă
Unde liturghisesc ierarhii în această duminică - 3 ore în urmă
O poveste de 165 de ani a prins viață într-o expoziție pentru Maramureș - 3 ore în urmă
Știința Explorări, la ultima partidă oficială din acest an - 4 ore în urmă
Centrul Cultural‑Educațional START din Târgu Lăpuș găzduiește expoziția tinerilor fotografi - 4 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sunt relații în care atașamentul continuă să funcționeze în timp ce cadrul relațional devine tot mai greu de susținut din punct de vedere psihic
Sunt relații în care atașamentul continuă să funcționeze în timp ce cadrul relațional devine tot mai greu de susținut din punct de vedere psihic. Sentimentele rămân active, investiția emoțională este constantă, însă relația solicită adaptări repetate care ajung să consume resursele necesare stabilității interne.
Dezechilibrul nu apare dintr-o dată, se instalează treptat, pe măsură ce persoana învață să se ajusteze la tensiuni, așteptări neclare și inconsecvență emoțională, de tipul „mai așteaptă puțin”, „nu e momentul potrivit”, „lucrurile se vor schimba”. Persistența într-un astfel de context este adesea sprijinită de speranța schimbării și de capacitatea de a tolera niveluri tot mai ridicate de disconfort.
Ajustarea nu are loc prin consolidare internă, ci prin restrângerea limitelor personale și prin normalizarea unor dinamici care produc stres relațional continuu. Apar raționalizări frecvente…„nu e chiar atât de grav”, „toate relațiile trec prin asta”, „exagerez eu”, care mențin relația funcțională la exterior, dar instabilă la nivel psihic. A sta în această situație menține organismul și sistemul emoțional într-o stare de activare prelungită.
Treptat, relația devine punctul principal de referință, iar viața internă se organizează în jurul ei, astfel încât starea de bine, liniștea sau capacitatea de concentrare ajung să depindă de dinamica acestei legături. Funcționarea zilnică este influențată de gânduri recurente de tipul „oare ce am spus greșit”, „dacă mai am puțină răbdare”, „poate data viitoare va fi diferit”. Încheierea relației aduce durere și pierdere, dar odată cu plecarea dispare expunerea constantă la aceleași tensiuni…suferința rămâne, însă are o limită clară și nu mai este reaprinsă de fiecare interacțiune.
Atașamentul nu dispare odată cu ieșirea din relație, însă expunerea la sursa stresului relațional se oprește, iar sistemul psihic își poate reorganiza treptat funcțiile de autoreglare. Durerea capătă un contur precis, exprimat adesea prin formulări de genul: „îmi lipsește”, „mă doare”, „mi-e greu, fără confuzia permanentă generată de contactul repetat cu situația care produce dezechilibrul. Decizia de a încheia o relație în astfel de condiții reflectă recunoașterea limitelor propriei capacități de adaptare. Nu este un semn al diminuării implicării afective, ci rezultatul confruntării cu un cost psihic devenit imposibil de integrat.
Relația a fost menținută prin ajustare constantă, iar continuarea ar presupune prelungirea unei stări descrise adesea prin expresii precum „nu mai sunt eu”, „m-am micșorat”, „trăiesc în așteptare”. Separarea are rolul unei delimitări necesare între atașament și sănătatea relațională. În momentul în care o legătură solicită toleranță continuă în detrimentul stabilității interne, intensitatea sentimentelor nu mai poate compensa dezechilibrul produs. În astfel de situații, ieșirea din relație este elementară pentru protecția psihică, formulată adesea în propoziții… “atât pot”, „mai mult nu e sustenabil”, „aici se oprește”.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Când vina organizează emoția
















