Există politicieni care, după ce pierd tot, se întorc cu o lecție greșit învățată și vor să repare totul cu un singur instrument – forța. Cătălin Drulă – fost președinte al USR, fost ministru al Transporturilor și Infrastructurii în Guvernul Cîțu – se simte puternic și pare că a făcut brusc o descoperire personală: el nu e făcut pentru politică democratică, ci pentru acțiune. Nu pentru discursuri și negocieri, ci pentru „execuție”. Nu pentru alianțe și compromisuri, ci pentru „să-i dau afară pe toți dacă nu se aliniază”.
După ce a dus USR la cel mai slab scor din istoria sa și a ieșit din fruntea partidului pe ușa laterală, acum revine în forță. Dar nu ca să reconstruiască ceva, ci ca să „curețe sistemul”. Mai nou, cochetează cu ideea de a candida la Primăria Capitalei. N-a anunțat oficial, dar vorbește deja ca un primar hotărât să pună ordine în haos. Că doar Bucureștiul are nevoie de un om de acțiune, iar Drulă are toată energia unui șef frustrat care n-a avut niciodată destulă putere.
„Nu mai merge să vii pe cai mari după ce-i lași pe alții să repare”, zice el. „Nu mai merge schema Dragnea”, insistă fără nicio aluzie. Nu merge PSD, nu merge Grindeanu, nu merge nimic. Totul e defect, deci trebuie schimbat. Adică epurat. Cu alte cuvinte, se simte mirosul unei mici revoluții tehnocrate, marca Drulă. O combinație de impuls managerial, autoritarism cu cravată și amnezie selectivă.
Nu-i place că există funcționari care „au dat concurs și sunt fixați pe post”? Soluția lui: să se modifice legea, ca să-i poată da afară. Instanțele blochează proiecte? Să se schimbe cadrul legal, să nu mai aibă timp magistrații să gândească prea mult. Opoziție? Dezbatere? Deliberare? Pierdere de timp. În viziunea lui Drulă, Primăria e o companie IT care merge doar dacă CEO-ul are mână liberă să „optimizeze”.
Și, ca un laitmotiv, peste tot apare PSD-ul. Nici nu mai trebuie spus pe nume. E ca Voldemort – „cel-ce-nu-trebuie-numit”, dar care e responsabil de toate problemele din administrație, economie, sănătate, meteo și eșecurile naționalei de fotbal.
În realitate, Drulă se luptă cu un PSD imaginar, dar folosește arme reale: retorică de forță, lipsă de nuanță, ideea că el știe mai bine decât toți ceilalți cum se conduce un oraș sau o țară. Și poate, dacă n-ar fi atât de ocupat să distrugă tot ce au făcut ceilalți, ar reuși să și propună ceva, că nu e prost. Orice. Un proiect. O soluție. Un buget. O echipă.
Dar nu, e mai simplu așa. E mai ușor să intri în scenă ca „omul care face ordine”, să dai vina pe PSD din reflex, și să te comporți ca un mic Dragnea reîncarnat în costum tehnocrat. Căci, ironic, în timp ce înjură schema Dragnea, Drulă pare dispus să o preia,cu stil dar fără glorie.
Și atunci rămâne întrebarea: vrea Cătălin Drulă să fie primar sau doar șef? Pentru că, între un lider și un mic despot eficient există o linie fină. Iar Bucureștiul are destule probleme, nu are nevoie de un Napoleon ratat al administrației.
Domnule Drulă, realitatea e simplă: votul a fost pentru Nicușor Dan, nu pentru USR!
Vasile Petrovan
