Liderul AUR, George Simion, continuă să-și mobilizeze susținătorii cu declarații incendiare, în care îndeamnă la „proteste pașnice”, dar introduce – cu o insistență greu de ignorat – amenințări voalate, mesaje belicoase și auto-victimizare. A pierdut alegerile prezidențiale în turul doi, dar nu și apetitul pentru dramatism. „Ieșiți, fraților, ieșiți la proteste!”, a spus vineri seară, într-un live pe Facebook, repetând obsesiv cuvântul „proteste”. De peste 15 ori!
Pentru un om care afirmă că luptă pentru România, Simion e ciudat de absent din prima linie. „Eu n-o să mai fiu acolo pentru că vor folosi acest lucru pentru a mă aresta”, a spus el. Cu alte cuvinte: mergeți voi, eu rămân pe margine. E un soi de naționalism cu telecomandă, în care „frații” trebuie să iasă în stradă, iar „conducătorul” privește lupta de la adăpostul tastaturii. Apoi, va veni să culeagă beneficiile.
„Vă promit că murim cu ei de gât, dacă trebuie. Asta faci cu hoții, nu cu oamenii cinstiți”, a spus Simion. Iar apoi, ca un copil prins cu mâța-n sac, a adăugat: „Nu știu cum să o spun ca să nu sune ca o amenințare, pentru că pentru ei totul sună ca o amenințare”. Dar cum altfel ar trebui să sune „vă găsim și în gaură de șarpe” sau „ar trebui jupuiți”? Ca un îndemn la reconciliere?
Mesajul e clar. Liderul AUR își cheamă simpatizanții să iasă în stradă, dar el nu va merge. De ce? Pentru că „vor să ne bage în închisoare” și „vor să provoace băi de sânge”. George Simion se poziționează în același timp ca victimă a sistemului și strateg-șef al unei răzmerițe imaginare. O combinație riscantă de lașitate și instigare mizerabilă. El rămâne în siguranță, în timp ce alții sunt trimiși să „lupte pentru România”. Sau pentru el?
„Să faceți proteste, să vă implicați, să ieșiți în stradă, să demonstrați, să vă luptați pentru România, pentru că ăștia chiar se tem de noi”, spune el cu gravitate. „Ăștia” fiind cine? Dar nu uitați, mai adaugă: „pașnic”. Un cuvânt pe care îl repetă insistent, probabil pentru a acoperi celelalte pasaje în care se referă la „moarte cu ei de gât” sau la „vărsare de sânge evitată”.
Simion mai afirmă că alegerile prezidențiale câștigate de Nicușor Dan ar fi fost „o lovitură de stat” și acuză Curtea Constituțională că a continuat-o prin respingerea cererii sale de anulare a scrutinului. În același timp, tiptil, le oferă românilor un link unde pot semna adeziunea la AUR, totul în numele luptei, desigur. Nu pentru că mulți membri, sătui de acțiunile sale, au început să se revolte.
Dar cine, de fapt, amenință pe cine? Dacă expresii precum „vă găsim și în gaură de șarpe” sau „murim cu ei de gât” nu sunt instigări, atunci ce sunt? Sloganuri electorale? Repetiții pentru un protest „pașnic”?
În final, George Simion rămâne ceea ce a fost mereu. Un lider profitor, care se vrea erou, dar refuză bătălia directă. Un om care îndeamnă la luptă, dar nu merge în tranșee. Și, mai ales, un politician care, în absența victoriei, își extrage forța din retorică, indignare și… victimizare. Dacă, chiar și în astfel de condiții, mai există oameni care îi ascultă îndemnurile, atunci România are o problemă grozavă.
Vasile Petrovan
