Partidul Oamenilor Tineri (POT), cândva o promisiune a noii generații politice din România, se prăbușește sub greutatea propriilor derapaje. Șase deputați, Dumitrița Albu, Lucian Andrușcă, Andrei Csillag, Călin Groza, Gheorghe Pîclișan și Aurora Simu, au părăsit corabia în derivă, denunțând „sfada, isteria și declarațiile extremiste” care au devenit semnătura președintei Ana Maria Gavrilă.
Plecările masive reprezintă un cutremur politic cu magnitudinea unui dezastru pentru POT, un partid care promitea o alternativă suveranistă moderată și a ajuns să fie perceput drept o scenă de scandal personal și haos ideologic. Într-o declarație publică, deputata Aurora Simu a afirmat răspicat: „Direcția impusă de actuala conducere s-a îndepărtat profund de promisiunile inițiale”, adăugând că sfada și radicalismul au ajuns să dezguste chiar și electoratul conservator.
Declarațiile celor șase sunt o condamnare fără echivoc a modului în care Ana Maria Gavrilă a condus formațiunea,cu mână de fier, izolat, isteric și în contradicție totală cu valorile clamate inițial. De la promisiunea unei mișcări curate și democratice, POT s-a transformat într-o tribună pentru monologuri războinice și acuzații grobiene, mai ales împotriva celor care refuză să-i urmeze orbește direcția.
În loc să răspundă acestor acuzații cu decență și reflecție, Ana Maria Gavrilă a ales, previzibil, calea isteriei. Într-un discurs flamboaiant, lidera POT i-a acuzat pe foștii colegi că „i-au trădat pe români”, aruncându-le etichete precum „oportuniști”, „lași”, ba chiar insinuând că nu au fost niciodată „ai suveranismului”.
Aceasta este, de fapt, problema. În viziunea Anei Maria Gavrilă, suveranismul înseamnă supunere totală față de ea, nu față de ideile pentru care oamenii au votat. Critica ei isterică la adresa alegătorilor care l-au votat pe Nicușor Dan este doar ultimul exemplu al ruperii de realitate. Într-un moment în care dreapta românească are nevoie de echilibru și coerență, lidera POT se poziționează ca o veritabilă bombă de fragmentare în peisajul politic.
Deputata Aurora Simu, în numele celor șase demisionari, a punctat limpede: „Românii doresc o Europă altfel, cu fruntea sus, dar cu respect față de parcursul european al României. Nu isterii, nu cultul personalității.” Este o critică de fond, care dezvăluie fisurile ireconciliabile dintre discursul exaltat al liderului și nevoia de maturizare a scenei politice conservatoare.
POT a pierdut mai mult decât șase deputați. A pierdut și ultima fărâmă de credibilitate în fața unui electorat care spera într-o schimbare reală, nu într-un spectacol de autoidolatrizare. Partidul, în loc să fie o „casă pentru cei care iubesc România”, cum încă susține Gavrilă, a devenit un teatru de război personal, în care se distribuie loialitatea ca la piață, iar cei care gândesc diferit sunt eliminați cu eticheta de „trădători”.
Realitatea e simplă. POT se scufundă. Și dacă nu se schimbă profund direcția și, după cum se vede, conducerea,această scufundare nu va fi doar simbolică, ci electorală. Deputații demisionari promit un nou proiect politic, o nouă casă conservatoare „decentă, democratică, fără lideri absoluți și isterii mediatice”.
În timp ce Ana Maria Gavrilă își vede „trădătorii” plecând rând pe rând, ar trebui poate să se întrebe cine a trădat, de fapt? Electoratul? Deputații? Sau idealurile în numele cărora a ajuns în funcția pe care acum o folosește pentru a-și răspândi veninul?
Vasile Petrovan
