Este important să înțelegem că există o diferență esențială între o declarație formulată la cererea unei autorități și limitată la fapte personale sau observații directe, și o notă informativă, care presupune o inițiativă proprie și, cel mai adesea, o intenție de colaborare activă cu anumite structuri.
Într-un gest de transparență rar întâlnit în politica românească, Crin Antonescu a făcut publică declarația dată Securității în anul 1988, în legătură cu prietenul său din copilărie, Ștefan Costache. Documentul, obținut în urma unei cereri adresate Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), vine într-un moment în care fostul lider liberal s-a aflat, din nou, în centrul unei polemici iscate cu patimă – deopotrivă de adversari politici și de o parte a mass-mediei.
Dezvăluirea are loc într-o atmosferă tensionată, în care trecutul, real sau presupus, e adesea folosit ca armă electorală. La doar o zi după ce a aflat de existența declarației din dosarele Securității, Antonescu a cerut oficial copia și, cu promptitudinea instituției, a primit documentul. A ieșit apoi în fața opiniei publice, asumându-și trecutul și aducând clarificările necesare.
„Mi se pare legitimă această curiozitate, această dorință a publicului de a cunoaște ce este într-o declarație a unui candidat la președinție dată la Securitate. Nu găsesc nimic nepotrivit în interesul presei, care în acest caz a avut o atitudine corectă”, a declarat Antonescu.
Declarația, datată în toamna lui 1988, se referă la o discuție purtată cu vechiul său prieten Ștefan Costache, inginer la Întreprinderea Comunală Tulcea. Potrivit documentului, Antonescu a relatat autorităților că, după ce s-a întors dintr-o excursie în Bulgaria, Costache i-a povestit despre tentativa de a ajunge la Viena fără viză, prin aeroportul din Sofia. A fost reținut de autoritățile bulgare, apoi trimis în România, unde a fost din nou anchetat.
„În legătură cu perioadele în care a fost reținut atât în Bulgaria cât și în țară, mi-a relatat că totul s-a petrecut în condiții normale, că nu i s-a cerut decât să relateze și să explice fapta sa, verbal și în scris, fără a se exercita niciun fel de presiune asupra sa”, se arată în declarația semnată de Antonescu.
De asemenea, acesta subliniază că, deși au avut o relație apropiată, nu a cunoscut intențiile lui Ștefan Costache, care i-ar fi lăsat și un pachet cu cărți, fără a-i dezvălui conținutul.
„Deși suntem în relații strânse, nu am cunoscut intențiile sale. Am aflat ulterior că organele au descoperit unele pachete, dar nu cunosc conținutul celui destinat mie”, se menționează în raport.
Documentul nu conține elemente compromițătoare sau acuzații. Dimpotrivă, exprimarea este reținută, în ton cu vremurile și cu poziția socială a unui tânăr aflat sub presiunea unui regim opresiv. Cu toate acestea, în ultimele zile, vocea criticilor a fost ridicată cu înverșunare – de parcă o relatare factuală, într-un context de frică generalizată, ar echivala cu o trădare.
Crin Antonescu nu s-a ascuns. A cerut accesul la dosar, a primit copia declarației și a ieșit public pentru a lămuri situația. „Am luat copia care mă interesa, după vestita declarație”, a spus el la ieșirea din sediul CNSAS.
Prin acest gest, Antonescu nu doar că demontează acuzațiile lipsite de temei, ci lansează și un semnal de maturitate politică și personală. Într-o epocă în care încrederea se clădește tot mai greu, transparența rămâne singura monedă de schimb reală.
Vasile Petrovan
