S-au limpezit, în sfârșit, apele în ceea ce privește candidații la alegerile prezidențiale din mai. Doritorii, aspiranții de Cotroceni, cum vreți a le spune, au, de sâmbătă, și număr de ordine pe buletinul de vot, după tragerea la sorți făcută, regulamentar, de Biroul Electoral Central. Numele a unsprezece candidați la funcția supremă în stat se vor cuibări pe foile de vot (lista lor o găsiți aici). Unii au mai candidat și anul trecut și încă mai încearcă, fiindcă, nu-i așa?, încercarea moarte n-are (chit că nici viață politică veșnică n-are, fie vorba-ntre noi).
Vânzoleala de când cu alegerile prezidențiale de anul trecut, apoi cu anularea lor, a dus nu atât la o ciorovăială politică, cât la un soi de falie socială. Ceea ce este mult mai grav. Oameni care până mai ieri păreau relaxați în dialog au ajuns să le rupă fâșul – scuzați exprimarea frustă – pe rețelele de socializare unora care nu le împărtășesc părerile. S-a ajuns la catalogări radicale, gen ”globaliști”, ”georgiști”, ”soroșiști”, ”suveraniști” și alte bâzdâcuri.
Într-o societate care nu și-a trimis mintea în transhumanță logic ar fi ca fiecare om să-i respecte vecinului părerea, chiar dacă nu e de acord cu ea, iar nicidecum să-l trântească de gard fiindcă are senzația că e proprietar de adevăr absolut. Într-o societate chibzuită disputele de orice fel, fie și-n variantă politică, trebuie să se rezolve cu puterea argumentelor, nicidecum cu parul. Numai că aici mai avem de învățat. Mult.
Revenind la cei 11 pe care îi vom avea pe buletinul de vot la prezidențiale, important ar fi, pentru noi toți, să vină cu discursuri de bun-simț, nu cu sforăieli de care ne e plin podul. O obligație nescrisă a unui candidat la șefia statului e aceea de a semăna încredere, nicidecum vrajbă. Țara asta nu trebuie împărțită între ”georgiști” și ”globaliști”. Cu toții suntem români și ar trebui să ne dorim binele comun, dincolo de orice umori care ne pot trece uneori pragul.
Tiberiu Sabo
