Băița Băii: Ion Șugariu, poetul și jurnalistul din Maramureș, căzut în apărarea ideologiei românești, în 1945; Narațiune de erou adevărat al nației
Fiind născut în satul Băița, casa părintească a fost donată de mama poetului-martir autorităților în anul 1969. Ca urmare, aceasta a devenit casă memorială. Este considerat unul dintre cele mai importante obiective turistice aflat pe raza unității administrativ-teritoriale Tăuții Măgherăuș, aflându-se, din 2008, în administrarea autorităților locale.
Ion Șiugariu, pe numele său real Ion Soreanu, s-a născut în 6 iunie 1914, în satul Băița, fiind recunoscut ca poet și publicist. A urmat studii la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București și a publicat, începând din 1934, poezii și cronici literare în diferite reviste, inclusiv în reviste naționaliste. A condus, începând din 1941, Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat în timpul ocupației horthyiste a Transilvaniei. S-a căsătorit în anul 1943 cu Lucia Stroescu. A decedat la numai 31 de ani, pe front, la 1 februarie 1945, în Brezno, Slovacia.
Conform Dicționarului biografic al literaturii române M-Z, vol. II, Ion Șiugariu a urmat cursurile școlii primare între anii 1924-1928, cu întreruperi, la Băița și Valea Borcutului. Un rol hotărâtor în continuarea studiilor l-a avut preotul-dascăl Victor Băcilă din Valea Borcutului, care, impresionat de inteligența nativă și sârguința copilului, a insistat pe lângă părinții lui să-l sprijine să-și continue studiile. A participat la mai multe acțiuni militare, până în ziua de 1 februarie 1945. În acea zi, la ora 11.00 dimineața, conducea un convoi de muniții către linia frontului din apropierea orașului Brezno (Cehoslovacia), când a fost grav rănit de o explozie. A murit pe drumul către ambulanță, fiind îngropat alături de un ofițer și șapte soldați uciși odată cu el în cimitirul din satul Pohronská Polhora, aflat în apropiere de Brezno.
În 28 februarie 1945, prin decretul nr. 641, a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în gradul de cavaler și cu panglică de Virtutea Militară. Rămășițele sale pământești au fost reînhumate în 1956 în Cimitirul eroilor români din Zvolen. I s-a acordat post-mortem Ordinul „Steaua României” cl. a V-a cu spade. În 1969, la împlinirea a 55 de ani de la nașterea poetului-martir, Floarea Șugar, mama poetului, și-a donat casa pentru a fi transformată în muzeu al comunității. Acest gest a fost omagiat de către Zaharia Stancu, în acel moment președinte al Uniunii Scriitorilor, acesta exprimându-și într-o scrisoare oficială „înalta prețuire” față de „jertfa poetului Ion Șiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist”, subliniind faptul că „mama care a dat naștere și a crescut un asemenea fiu, dăruit țării până în ultima sa clipă de viață, împarte cu fiul-erou gloria și recunoștința ce li se cuvine deopotrivă”. Cei care vizitează micuța casă părintească a telentatului poet și gazetar, au ocazia să descopere în una dintre încăperi documente, scrisori și manuscrise care descriu viața autorului, iar în cea de-a doua încăpere o amenajare specifică locuințelor tradiționale ale minerilor din această zonă. Mai trebuie spus faptul că, în Băița, școala din localitate poartă numele poetului-erou.
C.Ț.
