Câșlegile de iarnă reprezintă perioada dintre sărbătorile de iarnă și începutul Postului Paștelui.
Cu ajutorul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș aflăm ce înseamnă asta și ce obiceiuri erau.
Mai exact, în această perioadă se făceau jocurile în sat și aveau loc căsătoriile. La joc se făceau înțelegerile dintre tineri și acasă se făcea înțelegerea între părinți cu privire la nuntă. De regulă, pețitul și credința aveau loc în perioada dintre Crăciun și Bobotează și nunțile se făceau de la Bobotează până în Săptămâna Albă (de dinaintea începerii Postului Paștelui).
Cele mai multe nunți se organizau pe vremuri în perioada câșlegilor, când în gospodării se găseau produsele agonisite deja din toamnă, fetele aveau vreme să își pregătească zestre, nu se lucrează la câmp, așa că lumea are mai mult timp liber și nu în ultimul rând, au dezlegare de a mânca de dulce și de a petrece.
„După Crăciun, Anul Nou și Bobotează, urmează Câșlegile, perioadă a ciclului calendaristic când se fac cele mai multe nunți în sat. Era firesc ca fetele să se folosească de puterea marilor sărbători în vederea unui măritiș cât mai apropiat.
Pericolul că ar putea trece câșlegile fără ca măritișul să aibă loc, apare ca o obsesie:
Trage, măi, țâgane,
Joacă, nănaș mare,
C-or vini câșlegile
S-or mărita fetile.
Alteori văzând câșlegile trecute, fata se află în pragul disperării:
Mamă, câșlegile trec,
O mă spânzur, o mă-nec
Postu Mare nu-l aștept.
Ea va putea încerca o influențare magică a celui ursit ajungând și rostind o duioasă implorare:
Zilelor, surorilor,
Nopților ca fraților,
de ziua Sf. Haralambie sau a Sfintei zile de Luni, ca unei preaslăvite zeități care poate trimite orânda”.
(Viorel Rogoz, din revista Memoria Ethnologica, Nr. 2-3)
Foto – Dan Ceuca
