Vremurile s-au schimbat mult. Acum purtăm haine moderne, avem mașini de spălat și totuși uneori ne plângem că ne e greu și că timpul nu ne ajunge.
Dar va mai aduceți aminte de lăutul hainelor? Aceasta era o practică veche de curățare. Era o îndeleticire a femeilor și presupunea mult efort. Cu ajutorul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș (Maria Mirela Poduț) aflăm ce presupunea asta:
„Vara să spălau cioarecii și să uscau, pă când zine iarna să sie pregătiți, nu atunci să-i speli, nu-i punéi în ladă murdari. Să spălau acasă în covată cu sopon de casă și apoi la râu. Tătă lumea făcea sopon. Luai sodă caustică și avéi resturi cum tăiei porcu, îți rămâneau tot felu de resturi. Leșia gălbinește cioarecii, da soponu de casă nu” (de la Dăncuș Nița, din Ieud).
„Mai demult, pentru a albi hainele era sodă și săpun de casă. Să spăla în mai multe ape. Să puné de-amoi în toc pânza ca s-o aldești, să pune în toc cu cenușă din sobă. Tocu îi ca on ciubăr, nu prea înalt. Acolo să așeza pânza, tăt’e aieste de pânză. Punei cenușeriu care să țăsă din haldurile cele, ce rămânea mai dur și să punea cenușă pă cenușeri, pă deasupra să punea apă fierbinte. Să lăsa de-amoi de azi până mâine. Apoi să lăiéu cu maiu. Dădeai pă ele până le aldéi. Le limpezăi în mai multe ape. Merei la vale că acolo tare bine să putea limpezi. Ieșea din ele soda și cenușa” (de la Maria Șironca, din Finteușu Mare).
Foto: Gabriel Motica
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
