Gravimetrul – proză de Marian Ilea (III) - 47 minute în urmă
A murit Neil Sedaka, legenda muzicii pop americane - 49 minute în urmă
IPJ Maramureș își mută mai multe servicii într-un sediu nou din Baia Mare - 1 oră în urmă
Primăvara începe cu iubire la Teatrul Ararat – „Romanța anonimilor” se joacă duminică seara - 2 ore în urmă
Israelul și SUA au atacat Iranul, Teheranul ripostează cu rachete - 2 ore în urmă
Blues autentic și energie live cu Blues Lovers, la Luna Smokehouse din Baia Sprie - 3 ore în urmă
Înotătorii Clubului Sportiv Seini și-au consolidat pregătirea la cantonamentul din Târgu Lăpuș - 4 ore în urmă
Prof. Irina Doce, alături de copiii Cercului de Pictură Borșa–Vișeu de Sus, vor fi prezenți la Gala Națională „România ești Tu” - 4 ore în urmă
28 februarie 1913, s-a născut Gheza Vida - 5 ore în urmă
Pofesorul Richard Kearney va primi titlul de Doctor Honoris Causa la Centrul Universitar Nord Baia Mare - 5 ore în urmă
Aducere aminte: Lăutul, o practică veche de curățare a hainelor; Era o îndeleticire a femeilor și presupunea mult efort
Vremurile s-au schimbat mult. Acum purtăm haine moderne, avem mașini de spălat și totuși uneori ne plângem că ne e greu și că timpul nu ne ajunge.
Dar va mai aduceți aminte de lăutul hainelor? Aceasta era o practică veche de curățare. Era o îndeleticire a femeilor și presupunea mult efort. Cu ajutorul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș (Maria Mirela Poduț) aflăm ce presupunea asta:
„Vara să spălau cioarecii și să uscau, pă când zine iarna să sie pregătiți, nu atunci să-i speli, nu-i punéi în ladă murdari. Să spălau acasă în covată cu sopon de casă și apoi la râu. Tătă lumea făcea sopon. Luai sodă caustică și avéi resturi cum tăiei porcu, îți rămâneau tot felu de resturi. Leșia gălbinește cioarecii, da soponu de casă nu” (de la Dăncuș Nița, din Ieud).
„Mai demult, pentru a albi hainele era sodă și săpun de casă. Să spăla în mai multe ape. Să puné de-amoi în toc pânza ca s-o aldești, să pune în toc cu cenușă din sobă. Tocu îi ca on ciubăr, nu prea înalt. Acolo să așeza pânza, tăt’e aieste de pânză. Punei cenușeriu care să țăsă din haldurile cele, ce rămânea mai dur și să punea cenușă pă cenușeri, pă deasupra să punea apă fierbinte. Să lăsa de-amoi de azi până mâine. Apoi să lăiéu cu maiu. Dădeai pă ele până le aldéi. Le limpezăi în mai multe ape. Merei la vale că acolo tare bine să putea limpezi. Ieșea din ele soda și cenușa” (de la Maria Șironca, din Finteușu Mare).
Foto: Gabriel Motica















