Aniversare în sportul maramureșean. Marele handbalist Maricel Voinea împlinește astăzi, 17 martie, 63 de ani.
S-a născut pe data de 17 martie 1959. A început handbalul de performanţă la Bacău dar s-a consacrat în Baia Mare sub bagheta antrenorului Lascăr Pană, care l-a transferat la “Minaur” în 1977. Jucător polivalent, a jucat excelent pe extrema stângă, dar a evoluat cu succes şi pe postul de inter şi conducător de joc.
Este inventatorul aruncărilor cu efect executate din încheietura mâinii, un procedeu derutant şi foarte spectaculos, care a fost denumit “efect M.V.” A fost selecţionat în naţionalele de juniori, tineret şi seniori ale României (la lotul de seniori din 1978 până în 1992). În 1989 a plecat în Spania la Avidesa Valencia, apoi a jucat în Germania până la vârsta de 39 de ani. în prezent este topograf la o mină de antracit din Preusag şi, în acelaşi timp, antrenează echipa Ibbenburen din Liga a IV-a germană. Este căsătorit cu Eugenia şi are un fiu, Bogdan, în vârstă de 20 de ani, conform prezentării pe site-ul municipalității, baiamare.ro.
Palmares
• Jocurile Olimpice de la Moscova/URSS (1980) – medalie de bronz (coleg de lot cu Nicolae Munteanu, Vasile Stanga, Cezar Draganita, Radu Voina, Stefan Birtalan, Alexandru Folker, Cornel Durau si Iosif Boros)
• Jocurile Olimpice de la Los Angeles/SUA (1984) – medalie de bronz (printre coechipieri: Alexandru Buligan, Dumitru Berbece, Mircea Bedivan, Marian Dumitru, I.Boros si Gh. Covaciu).
• Jocurile Olimpice de la Barcelona Spania (1992) – locul 8 (coleg de echipa si cu baimarenii Daniel Apostu, Mitica Bontas si Adi Popovici).
• Campionatul Mondial din Cehoslovacia (1990) – medalie e bronz.
Bilanț general
• 2 medalii de bronz la Olimpiade;
• 1 medalie de bronz la C.M.
• 2 medalii de aur la C.M. Universitare;
• 2 medalii de aur la Supercupa Mondiala:
• 1 Cupa a Spaniei.
În 2020, site-ul clubului Minaur Baia Mare publica două declarații scurte, a lui Maricel Voinea și a regretatului Lascăr Pană. Lascăr Pană: “Maricel avea geniu. Avea talent, dar și muncea ca un nebun. Nu suporta să piardă. Exersa în fiecare zi după antrenamente și așa a dus la perfecțiune efectul său”.
Maricel Voinea: “Pe la finalul anilor ’70, rușii inventaseră apărarea agresivă, la 10-11 metri de poartă. Erau mari, aveau mereu în teren 2-3 oameni de peste doi metri. Curând, multe echipe, inclusiv de club, au preluat acest stil. Pentru mine, care jucam extremă stânga, devenise din ce în ce mai greu să primesc mingea, dar să mai și marchez. În plus, la «națională», tot jocul nostru era făcut pentru interi, să înscrie mai mult ei. Dar mie îmi plăcea golul. Voiam să improvizez, să inventez, să fac spectacol, nu doar să alerg de bezmetic și să fac blocaje sau culoare pentru interi. Așa că trebuia să inventez ceva. Și am început, așa, în joacă, să fac ghidușii cu mingea”.
