Prognoza meteo Maramureș, luni 2 februarie 2026 - în urmă
Adi Hădean, băimăreanul care a dus gustul de acasă în toată România - 11 ore în urmă
Sărbătorile Zăpezii au adus distracție maximă la Izvoare Resort - 12 ore în urmă
Credință și solidaritate: Deți Iuga organizează două concerte caritabile de pricesne la Cluj-Napoca și Baia Mare - 12 ore în urmă
După mai bine de 50 de ani, oamenii se întorc spre Lună și nu e o poveste de film - 12 ore în urmă
Nota 1 pentru tema de acasă, sau cum schimbă AI regulile în școli - 15 ore în urmă
De ce tot mai multe țări aleg taxele mai mici - 16 ore în urmă
Carlos Alcaraz îl învinge pe Novak Djokovic și câștigă primul titlu la Australian Open - 16 ore în urmă
Lucrare pastorală, culturală și filantropică: Bilanțul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului pe anul 2025 - 16 ore în urmă
Solidaritate prin artă la Târgu Lăpuș: Ateliere caritabile de confecționat mărțișoare pentru sprijinirea unui copil cu sindrom Down - 17 ore în urmă
Aducere aminte: Cum era șofatul înainte de ’89; „Erau puţine maşini atunci, ţin minte că le puteai număra”
A fi şofer în zilele noastre este diferit faţă de cum era înainte de ’89.
Maramureşenii care au prins acea perioadă îşi amintesc, în primul rând, de faptul că atunci străzile nu erau atât de aglomerate ca acum. Apoi, circulaţia alternativă duminica şi cozile la benzină sunt alte elemente care stârnesc diferite sentimente celor care au trăit în acea vreme.
„Prima maşină a fost Dacia 1100. Era destul de bună ca maşină , dar puţini şi-o puteau permite. Ca s-o facă mai accesibilă s-au emis „cecuri”. Alocarea lor era, în banii de atunci, 5 milioane. Dacă tu voiai să participi la tragerile pentru Dacia, trebuia să depui la CEC aceşti bani şi dacă aveai noroc o puteai câştiga. Apoi a urmat Dacia 1300 (…).
După 1980, lipsa combustibilului a dus practic la decizia ca într-un sfârşit de săptămână să circule maşinile cu număr par, iar apoi în celalalt weekend să circule cele cu număr impar. Au fost ani în care se făcea economie la orice, toate le primeai cu măsură. Erau puţine maşini atunci, ţin minte că le puteai număra. Nu-ţi puteai permite o maşină. Apoi noi, oamenii de rând, nici nu cunoşteam mărci străine multe, era ceva ce nu aveai unde să le vezi. Apoi rândurile de la combustibil erau ceva de speriat. Stăteai ore şi zile să-ţi poţi cumpăra benzină, care şi aceea era limitată. Nu puteai cumpăra decât o anumita cantitate şi se dădea pe bonuri”, îşi aminteşte Viorica N.
De asemenea, băimăreanul Alexandru S. spune: „Ei bine, îmi amintesc de căsătoria mea… în 1984, 14 februarie, era o iarnă grea cu zăpada de aproape 1m și cu un ger cumplit, -22 °C, ţin minte perfect. Orașul Baia Mare avea vreo 10 taximetre. Atunci era dată legea cu numerele cu soț și fără soț, pentru că se circula greoi și benzina și motorina erau pe tichete valorice. Deci, atunci a apărut Decretul cu soț sau fără. Cert este că nu circulau decât mașinile de aprovizionare cu pâine, lapte, carne etc. La mine la nuntă, cu aprobare de la Primărie am primit cinci taxiuri din 10 cu număr fără soț, care puteau circula. Cu alea am cărat nuntașii și prăjiturile, iar cu sanie trasă de cai a Consiliului popular am dus vinul, carnea și orchestra”.
L.C.H.






