Schimbările climatice au transformat zone întinse de păduri protejate din Carolina de Nord în „păduri fantomă”, fără viață, se arată într-un studiu publicat în aprilie în revista Ecological Applications.
Cercetarea a analizat imagini surprinse din satelit între 1985 și 2019, pe o suprafață de aproape 100.000 de hectare din peninsula Albemarle-Pamlico de pe coasta Carolinei de Nord, potrivit Live Science.
Fără frunze, fără ramuri, doar buturugi și copaci răsturnați, niște „păduri fantoma”, așa au descris autorii studiului peisajul reprezentat de trunchiurile cenușii, fără viață, ale copacilor. Din ce a fost odinioară o zonă întinsă de pădure sănătoasă au rămas mii de hectare de pete gri, așa cum sunt văzute din satelit.
Mai mult de trei sferturi din suprafața studiată era acoperită de copaci în 1985. De atunci, chiar și fără defrișare, 11% din suprafața împădurită a fost înlocuită de aceste „păduri fantomă”.
Cauza acestei transformări dramatice a zonei este reprezentată de fenomenele meteorologice extreme cum sunt uraganele și seceta, combinate cu creșterea accelerată a nivelului mării, care expune tot mai mult teren la apa de mare sărată, cu efecte dramatice asupra solului. Un impact major l-a avut uraganul Irene din 2011, care a provocat distrugeri irecuperabile, în condițiile în care zona fusese deja timp de cinci ani afectată de secetă.
Pe măsură ce nivelul mării la nivel mondial crește ca efect al schimbărilor climatice, se estimează că furtunile precum Irene vor deveni mai distructive și vor duce la inundații și mai mari.
Din 1900 până în 2000, marea a crescut cu aproximativ 30 de centimetri în această parte a coastei Carolina de Nord, mai mult decât media globală. Până la sfârșitul acestui secol, ar putea crește cu până la 1,5 metri. În condițiile în care cea mai mare parte a rezervației naturale se află la mai puțin de doi metri deasupra nivelului mării, cu atât e mai vulnerabilă la acest efect.
La acest fenomen se adaugă o rețea de sute de kilometri de șanțuri și de canale, construite după 1950 cu rolul de a favoriza scurgerea apei, și care acum au un efect invers permițând pătrunderea apei de mare spre interiorul pădurii. Pe măsură ce apa înaintează, solul devine tot mai salin, iar copacii tineri nu se mai pot dezvolta. Speciile de arbori sensibili la mediul sărat ajung să dispară într-un final, deoarece pădurea se transformă într-o mlaștină sărată.
Ceea ce se întâmplă în estul Carolinei de Nord se întâmplă și în alte părți ale planetei, spun cercetătorii. În regiunile de coastă de pe glob, apa sărată ajunge în zone noi și distruge culturile, dar și structura solului.
