14 decembrie – un an de la trecerea la cele veșnice a lui Mircea Diaconu - 46 minute în urmă
Prognoză meteo Maramureș – 14 decembrie 2025 - 2 ore în urmă
Înfrângere pentru Știința Explorări în ultimul meci oficial din acest an - 11 ore în urmă
Despre adversara României din barajul pentru CM 2026 – o radiografie în cifre - 12 ore în urmă
„O jucărie pentru o bucurie”, un demers al CS Minaur - 13 ore în urmă
Remiză acasă pentru CSM Sighet cu prima clasată - 13 ore în urmă
Ultima noapte a lui Nichita Stănescu - 14 ore în urmă
Victorie fără dureri de cap pentru CS Minaur cu „lanterna roșie” - 15 ore în urmă
Festivalul „Cum e datina străbună”, la Sighetu Marmației - 15 ore în urmă
Concurs de Kendama pentru tineri, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare - 17 ore în urmă
Paștile în Mina Baia Sprie, anul 1954: Mărturia unui deținut din închisorile comuniste
În perioada comunismului, românii s-au bucurat, într-o anumită măsură, de libertatea de a sărbători Paștile, dar au existat și unele categorii care n-au avut parte de astfel de lucruri firești.
În cartea „Părintele Justin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos – vol I”, regăsim o mărturie a cunoscutului duhovnic despre cum au sărbătorit deținutii în anul 1954 Învierea Domnului în mina din Baia Sprie. Cu riscul de a intra în vizorul gardienilor, aceștia au găsit metode inedite pentru a oficia slujba de Paști, dat fiind faptul că o parte dintre cei închiși erau și preoți.
„În 1954, noi am sărbătorit învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de plumb. Personal am fost unul din cei care făceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau în mină să care minereu; așa că slujba mea era în principal să merg mult. Mulți dintre noi munceam împreună. Cum puteam să sărbătorim Paștele? Din freze am făcut clopote. Am luat toate bucățile metalice de la frezele pentru rocă și le-am pus pe o sfoară. Lovite toate cu o tijă metalică de la un capăt la celălalt al sforii făceau un zgomot minunat. Acela a fost momentul când anunțam începerea slujbei. Atunci am intrat în ascensor și am coborât în locul unde se aranjase un altar și cruci din bârne. A fost momentul vieții noastre când am simțit o adâncă, religioasă tăiere a respirației. Noi, preoții am cântat tot ceea ce știam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva în afara noastră, nimeni nu se temea de pericol – era atunci sau niciodată; cu toții eram într-un gând.
Când am intrat în ascensor, am intrat cântând <<Hristos a înviat!>>. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafață în mină în locul nostru, am putut auzi cântecul lor în adâncime, în mină. Cântecul a început jos sub pământ, a continuat în ascensor și la suprafață. Am intrat la dușuri cântând. După spălare ni se dădea ceai, dar atunci autoritățile ne-au încuiat în dormitoare două zile. După cele două zile, ne-au adunat pe toți în fața comandantului lagărului”, mărturisește Justin Pârvu, trecut la Domnul în anul 2013.
Foto generic
L.C.H.









One Trackback for this Post.
[…] Paștile în Mina Baia Sprie, anul 1954 […]