În satul Dămăcușeni, așezare cu populație majoritar maghiară din Țara Lăpușului, se păstrează de generații un obicei aparte. Este „Fărșangul”, un ritual care marchează sfârșitul iernii și apropierea Postului Paștelui romano-catolic. Sărbătoarea are loc în perioada cuprinsă între Bobotează și Miercurea Cenușii, zi care deschide oficial Postul Mare în calendarul catolic.
Obiceiul face parte din tradiția mai largă a carnavalului de iarnă din Europa Centrală. În spațiul maghiar este cunoscut sub numele de „Farsang”, iar manifestări asemănătoare există în mai multe regiuni, de la comunitățile săsești din Transilvania până la zone din Ungaria sau Austria. În trecut, astfel de ritualuri marcau trecerea dintre anotimpuri și erau legate de credințe agrare, menite să asigure fertilitatea pământului și un an bogat.
Punctul central al sărbătorii din Dămăcușeni este ceremonia simbolică de „îngropare” a iernii, organizată la Lăsata Secului. Personajul principal este o păpușă de dimensiuni umane, realizată din paie de grâu. Alegerea grâului nu este întâmplătoare. De-a lungul istoriei europene, grâul a fost considerat un simbol al vieții, al hranei și al renașterii, fiind prezent în numeroase ritualuri legate de ciclul naturii.
Păpușa este acoperită cu un giulgiu și așezată pe un suport de lemn, iar în jurul ei se organizează o ceremonie care imită o înmormântare adevărată, după modelul celor din sat. Momentul are o încărcătură simbolică puternică. Moartea păpușii înseamnă sfârșitul iernii, dar și renunțarea la rele, excese sau vicii înainte de perioada de post.
După „slujbă”, păpușa este purtată prin sat de așa-numiții „halot vivok” (purtătorii morților) până la drumul principal, unde este arsă într-un foc ritualic. Arderea marchează purificarea și începutul unui nou ciclu, odată cu venirea primăverii.
Un alt element important al Fărșangului este prezența măștilor. Sătenii se costumează pentru a nu fi recunoscuți, purtând măști adesea exagerate sau caricaturale. Tradiția măștilor are rădăcini vechi în ritualurile agrare și de trecere din Europa, unde se credea că acestea pot alunga spiritele rele și pot proteja comunitatea.
În timpul sărbătorii, ordinea obișnuită a lucrurilor este răsturnată. Apar personaje satirice, scene comice și momente de exagerare. Masca devine un instrument prin care oamenii pot spune lucruri altfel greu de exprimat, iar comunitatea trăiește, pentru scurt timp, într-o atmosferă de libertate și joc.
Deși lumea rurală s-a schimbat mult în ultimele decenii, Fărșangul din Dămăcușeni continuă să fie organizat, păstrându-și structura de bază. Pentru localnici, nu este doar un spectacol, ci o legătură cu trecutul și cu identitatea comunității. Dincolo de partea festivă, obiceiul transmite un mesaj simplu: după iarnă vine primăvara, iar fiecare sfârșit deschide drumul unui nou început.
Sursa FOTO: Facebook Centrul Culturii Tradiționale Maramureș
Vasile Petrovan
