Dintotdeauna bivolii au fost preferați de țărani. Erau folosiți și să tragă o căruță, dar și să dea lapte. Se știe că bivolițele sunt mai puțin productive decât vacile. Ele dau aproximativ opt litri de lapte pe zi, față de o vacă, care dă aproape dublu.
Crescătorii din Maramureș care mai au azi bivoli, sunt fie fermieri, care trăiesc din agricultură și zootehnie, fie săteni bătrâni, cărora le-au rămas două, trei exemplare.
Bivolii stau bine la capitolul personalitate.O vacă va face ce i se spune dar un bivol, nu. El nu așteaptă ceva de la om. Se descurcă singur. Chiar dacă au personalitate, sunt animale blânde. De regulă, dacă sunt obișnuite cu un om, pot să nu mai accepte altă persoană la muls. Se folosea un truc, de a îmbrăca hainele celui cu care erau obișnuiți. Uneori mergea, alteori, nu.
Creșterea lor implică multă atenție și dedicare. Se întâmplă să fie agresivi sau cu toane, dacă nu sunt îngrijiți bine.
Odinioară erau mândria Maramureșului, dar astăzi bivolii dipar încet.Tinerii au plecat în alte țări, laptele are preț prea mic la vânzare iar bătrânii nu mai pot face față muncii fizice.
În satele din Tara Lăpușului, zona Codru și pe Valea Izei, frumoșii bivoli negri, făceau parte din peisajul zonei, sătenii crescându-i cu drag.
Se mai pot zări câțiva prin apropierea satelor Suciu de Jos, Lăpuș sau Groșii Tibleșului. Au fost sute de exemplare în aceste așezări, dar în ziua de astăzi, abia se mai zăresc câțiva.
Pășunile părăsite și nelucrate sunt pustii fără bivoli, în fiecare primăvară.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
