Astăzi, 5 octombrie, a trecut la cele veșnice meșterul popular Gheorghe Opriș Lorinț din Sârbi. Acesta era renumit, printre altele, pentru complexul reconstruit de la zero cu mâinile sale și alcătuit din moară, piuă, vâltoare, batoză, circular și horincie.
Pe pagina sa de facebook, Teofil Ivanciuc, etnograf și istoric al Maramureșului, a scris un mesaj emoționant de rămas bun.
„Se duc maramureșenii de frunte unul câte unul… Astăzi ne-a părăsit, la vârsta de 78 de ani, Gheorghe Opriș Lorinț din Sârbi, meșter popular plurivalent, rapsod popular, animator cultural, simbol de frunte al Maramureșului și al României rurale.
Nimeni nu a fost mai primitor ca el (se trezea din somn, după o noapte de muncă la piuă, ca să stea de vorbă cu vizitatorii), nimeni nu reușea să stârnească mai multe zâmbete (prin vorbele hâtre și strigăturile compuse ad-hoc și acompaniate vesel la dobă), nimeni, înaintea sa, nu a știut să bage scărițe de lemn și pere în sticlele de horincă, el a inventat și poarta care plânge cu lacrimi de apă de foc…
Complexul mulinologic de acasă, reconstruit de la zero cu mâinile sale și alcătuit din moară, piuă, vâltoare, batoză, circular și horincie, este unic pe mapamond.
Își iubea moara așa de tare încât camera în care dormea a fost construită deasupra pârâului, să audă apa susurând…
A iubit arta lemnului atât de mult încât avea și în dormitor o portiță de lemn în mărime naturală.
A fost unul dintre ultimii purtători permanenți de clop.
A fost unul dintre cei mai cunoscuți ambasadori ai turismului maramureșean.
Avea inima atât de largă încât încăpea în ea întreaga lume.
Iubea enorm să fie înconjurat de oameni, să socializeze.
A fost personajul principal al mai multor filme documentare, cel mai deosebit fiind trilogia ”The Last Peasants”, realizată de Angus MacQueen pentru October Films din Marea Britanie în anul 2003.
A fost un om special, un moroșan ca odinioară, pe care mă bucur că am avut privilegiul să îl cunosc.
A fost…
Condoleanțe familiei!
Dumnezeu să te odihnească în pace, untyeșule Lorinț!”.
