Pilda nunții fiului de împărat – cf. Matei 22, 1-14, a fost rostită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe treptele templului, cu puține zile înainte de pătimirea și răstignirea Sa, și este un text evanghelic care se citește la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în duminica a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh.
Prin această parabolă, Hristos aseamănă Împărăția Cerurilor cu o masă de nuntă. Pentru a ne face să înțelegem că este nevoie de o pregătire, vorbește despre ținuta exterioară a celor invitați la cină, folosind imaginea hainei. Și este adevărat că nimeni nu se duce la o nuntă în haine obișnuite, ci se îmbracă oficial. Așadar, – ne spune Mitropolitul Augustin de Florina – „Hristos ne învață într-un mod mulțumitor și înțelegător că la masă nimeni nu va fi primit dacă nu va avea ținuta potrivită. Iar îmbrăcămintea înseamnă virtuțile creștinului”. Adică nu ajunge că cineva doar să creadă în Dumnezeu, ci este nevoie ca să își împodobească viața cu virtuți.
Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind această parabolă (cf. Omilia 69 în „Omilii la Matei”), ne amintește de faptul că scopul pentru care Hristos a spus această pildă este acela de a ne da seama cât este de mare iubirea Lui față de noi, oamenii. Iar noi, în urma contemplării acestei iubiri, să mergem la Nunta Domnului, adică la Cina Sa, la bucuria cea nespusă a Împărăției Sale. Ne spune Sfântul: „Chemarea și curăția sunt sunt har al lui Dumnezeu (…) iar viața și fapta sunt haină de nuntă; chemarea este harul lui Dumnezeu. Ar trebui, dar, să răsplătim lui Dumnezeu pentru harul ce ni l-a dat și să nu arătăm răutate, după ce ne-a cinstit”.
„Haina de nuntă” nu reprezintă doar virtuțile care trebuie să împodobească sufletele comesenilor la cina duhovnicească, ci chiar această îmbrăcăminte nobilă și cu înfățișare exterioară decentă pe care se impune să o aibă creștinii întotdeauna, cu atât mai mult atunci când vin la biserică.
De altfel, ne spun Sfinții Părinți că cea mai frumoasă „haină de nuntă” este haina Sfintei Împărtășanii care este hrana cea duhovnicească, merinda și arvuna vieții veșnice, dar și temeiul credinței noastre celei adevărate pentru că se descoperă în Euharistie. Doar cei care se împărtășesc sunt cu adevărat prieteni ai lui Hristos, ai Mirelui. Astfel, nu vom auzi acel glas mustrător al lui Dumnezeu, zicându-ne: „Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?” (cf. Matei 22, 12).
Trebuie subliniat faptul că haina de nuntă se croiește în fiecare zi: prin rugăciune, prin post, milostenie și fapte bune, prin pocăință și spovedanie, prin iubire și smerenie, adică prin dorința de a trăi după voia lui Dumnezeu.
Ne punem întrebarea: dacă pretindem că suntem credincioși, de ce nu venim la nuntă, la masa lui Hristos? Fiindcă dacă nu vom avea haină corespunzătoare nu vom fi părtași la bucuria cea veșnică în Împărăția Sa. La Sfânta Liturghie și la toate slujbele Bisericii încercăm să ne „obișnuim” cu atmosfera de comuniune cu Dumnezeu, cu sfinții și cu toți cei apropiați nouă.
Trăim într-o altă epocă. Cei chemați odinioară la nuntă nu au fost vrednici de a fi părtași la bucurie. Însă noi, care trăim la momentul actual, ne putem face vrednici de această chemare și putem fi socotiți cu cei de „la răspântiile drumurilor”. Dumnezeu cheamă la nunta Fiului Său persoane care caută în viața aceasta trecătoare drumul cel bun și care caută să își atingă scopul călătoriei lor unice pe pământ: mântuirea.
Toți avem parte de această chemare și invitație onorabilă a lui Dumnezeu la nunta Fiului Său, chiar în fiecare zi, în duminici și în sărbători. Însă, o invitație respinsă și fără haina corespunzătoare, îl supără pe Creator, Îl mânie, și pe cei care vor nu vor fi cu o ținută corespunzătoare îi va arunca „în întunericul cel mai din afară”.
În concluzie, putem spune că pilda nunții fiului de împărat ne arată că Dumnezeu ne cheamă pe fiecare la ospățul Împărăției Sale, dar chemarea Lui cere un răspuns adevărat, nu doar o simplă prezență formală. Iar cuvintele Mântuitorului: „Că mulți sunt chemați, dar puțini aleși” ne îndeamnă la cercetarea propriei vieți. Dumnezeu ne cheamă pe toți, însă trebuie să răspundem chemării Sale cu credință și multă responsabilitate.
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Meditație la pilda lucrătorilor celor răi; Duminica a 13-a după Rusalii
