A trecut la cele veșnice, la vârsta de 94 de ani, Sergiu-George Rizescu, fost deținut politic, fost deputat și unul dintre oamenii care, după 1989, au păstrat vie memoria celor persecutați de regimul comunist.
Arestat în decembrie 1952, la numai 20 de ani, pentru apartenența la o organizație anticomunistă, a fost condamnat la cinci ani de închisoare. A trecut prin temnițele de la Pitești, Jilava, Dej și Cavnic. Tatăl său, preot, fusese arestat cu numai câteva luni înainte.
„Am ajuns la Cavnic, la mina de plumb. A fost o bucurie foarte mare pentru mine, pentru că am putut să văd şi eu luna, am putut să văd soarele, am putut să văd cerul, am putut să văd râul Cavnic, am putut să văd maramureşeni cum treceau. Lucram la sute de metri sub pământ. (…) Făceam semnul crucii când intram. Semnul crucii îl făceam şi când ieşeam, că ne-a ajutat Dumnezeu să ieşim teferi”, a istorisit, în urmă cu câțiva ani, Sergiu Rizescu.
Din anii detenției a rămas una dintre mărturiile care îi definesc cel mai bine caracterul. În 1954, Securitatea a încercat să îl transforme în informator. A refuzat. Peste decenii avea să spună despre acea zi: „Deși eram în celulă, mă simțeam liber.”
După prăbușirea comunismului, Sergiu Rizescu s-a alăturat firesc renașterii Partidului Național Țărănesc. A fost președinte al Organizației Argeș și al Convenției Democrate din Argeș și a reprezentat județul în Camera Deputaților timp de două mandate, între 1992 și 2000.
După 1989, s-a numărat printre fondatorii Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și a rămas implicat în activitatea AFDPR până la sfârșitul vieții, fiind unul dintre liderii marcanți ai asociației.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
