Astăzi, 11 august, se împlinesc 12 ani de la moartea lui Victor Gorduza, fondatorul Muzeului de Mineralogie din Baia Mare și omul de numele căruia se leagă, în mare măsură, salvarea și punerea în valoare a unui patrimoniu natural care ar fi putut ajunge risipit prin colecții particulare din întreaga Europă.
Victor Gorduza a murit la 11 august 2014, la vârsta de 72 de ani. Muzeul avea să consemneze atunci că a pierdut nu doar un fost director, ci omul care îl construise, practic, de la idee până la instituția cunoscută astăzi.
Povestea lui începe însă departe de Baia Mare. Victor Gorduza s-a născut la 27 aprilie 1942, la Cetatea Albă, oraș aflat atunci în Regatul României. Avea numai doi ani când familia sa a fost nevoită să se refugieze. Mama și copilul au ajuns la Lugoj, iar tatăl, profesor la Satu Mare. Familia s-a reunit, iar după război s-a stabilit definitiv la Baia Mare. Aici avea să-și petreacă cea mai mare parte a vieții și tot aici avea să construiască proiectul care îi va păstra numele.
A absolvit în 1960 actualul Colegiu Național „Gheorghe Șincai”, după care a studiat geografia la Facultatea de Științe Naturale a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A lucrat timp de trei ani ca profesor de geografie la Dumbrăvița, iar în ianuarie 1966 a intrat în echipa Muzeului Județean Maramureș, inițial ca îndrumător. Acolo avea să apară întâmplarea care, privind retrospectiv, pare începutul unei povești.
Într-un depozit al muzeului se aflau 1.502 eșantioane minerale, practic un fond uitat, insuficient cercetat și valorificat. Victor Gorduza a început să le studieze și să le clasifice, iar contactul cu această lume a mineralelor maramureșene i-a întărit ideea că regiunea avea nevoie de o colecție proprie, capabilă să păstreze ceea ce minele scoteau la lumină. În 1968 a lansat ideea constituirii colecției, iar în anul următor a propus începerea sistematică a achizițiilor. Prima achiziție importantă a cuprins 533 de eșantioane minerale.
Astăzi, expresia „flori de mină” este aproape sinonimă cu patrimoniul mineralogic al Maramureșului. Sunt acele formațiuni minerale spectaculoase, dezvoltate natural în subteran, valoroase atât din punct de vedere științific, cât și prin formele, culorile și asocierile cristalelor.
În anii ’60 și ’70 însă, multe asemenea piese provenite din Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Băiuț, Herja sau alte exploatări miniere plecau spre colecționari și piețe din Europa Occidentală. Victor Gorduza a înțeles că regiunea risca să piardă tocmai cele mai spectaculoase mărturii ale propriului subsol.
În 1973, odată cu introducerea unor reguli pentru recoltarea și valorificarea florilor de mină, a fost desemnat reprezentant al muzeului în organismele care analizau aceste piese, beneficiind inclusiv de drept de veto. A avut astfel un rol direct în păstrarea în patrimoniul public a unor eșantioane importante. Un an mai târziu a organizat prima expoziție de flori de mină la Baia Mare, iar în 1976 a fost creată oficial Secția de Științe Naturale a Muzeului Județean Maramureș. Victor Gorduza a devenit șeful acesteia. Colecția număra deja în jur de 6.000 de eșantioane.
A urmat o perioadă în care mineralele Maramureșului au început să călătorească în lume. Din 1982, expozițiile organizate în străinătate au dus florile de mină la Viena și apoi în numeroase orașe europene. De-a lungul carierei sale, Victor Gorduza a fost implicat în 33 de expoziții în Europa, în țări precum Austria, Franța, Olanda, Germania, Ungaria, Belgia și Monaco, precum și în peste 25 de expoziții temporare organizate în România.
Momentul decisiv a venit în 1988, când a reușit să convingă autoritățile să ofere colecției un sediu propriu pe Bulevardul Traian. După amenajarea spațiilor, a depozitelor, iluminatului și circuitului expozițional, la 6 noiembrie 1989 s-a deschis expoziția permanentă în sediul în care funcționează și astăzi muzeul.
În decembrie 1992, Secția de Științe Naturale s-a desprins de Muzeul Județean și a devenit oficial Muzeul de Mineralogie Baia Mare, iar Victor Gorduza a fost numit director la începutul anului următor. Instituția a crescut odată cu omul care o imaginase. În 2001, Ministerul Culturii i-a acordat muzeului Premiul „Grigore Antipa”, primul premiu de acest fel acordat unui muzeu de științele naturii. În 2004, Victor Gorduza a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, iar în 2009 Consiliul Județean Maramureș i-a acordat Diploma de Excelență.
Victor Gorduza a murit în 11 august 2014. La numai câteva săptămâni după dispariția sa, Consiliul Județean Maramureș a decis ca Muzeul de Mineralogie Baia Mare să poarte numele celui care îl fondase. Tot în 2014, Municipiul Baia Mare i-a acordat post-mortem titlul de Cetățean de Onoare al municipiului.
Poate cea mai bună măsură a moștenirii sale este însă muzeul de astăzi. Instituția administrează peste 20.800 de piese, reunite în colecții de minerale, fosile, roci și minereuri, toate provenite din nord-vestul României, în principal din vechea regiune minieră Baia Mare. Consiliul Județean îl prezintă drept unul dintre cele mai mari muzee geologice din România și unul dintre cele mai importante muzee mineralogice regionale din Europa.
Există și o coincidență frumoasă în anul acestei comemorări. În 2026, muzeul împlinește 50 de ani de la înființarea Secției de Științe Naturale, nucleul creat în 1976 și condus atunci de Victor Gorduza. Iar în această vară instituția a fost reacreditată de Ministerul Culturii pentru încă cinci ani.
La doisprezece ani de la dispariția sa, Victor Gorduza rămâne astfel prezent în Baia Mare într-un mod rar întâlnit. Nu doar printr-o placă, o fotografie sau prin numele scris pe frontispiciul unei instituții, ci prin mii de cristale pe care le-a ajutat să rămână acasă. Minerii le-au scos cândva din întunericul pământului , iar Victor Gorduza a înțeles că frumusețea lor trebuie scoasă și din anonimat. Iar muzeul care îi poartă astăzi numele este, poate, cea mai convingătoare biografie pe care putea să o lase în urmă.
Vasile Petrovan
