„Lazăre, vino afară!” ( cf. Ioan 11, 43) – este poate cel mai frumos îndemn adresat de către Mântuitorul Hristos chiar prietenului Său, Lazăr. Și cum să nu fie așa dacă își iubea prietenul, pentru care a și lăcrimat?
Alături de icoana Învierii Domnului, icoana Învierii lui Lazăr este expresia celei mai mari taine de pe pământ pe care o vedem în mormântul din Betania. Chiar dacă prin păcatul strămoșesc a intrat moartea în lume pentru totdeauna, totuși, aceasta nu are niciodată ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt îl va avea întotdeauna Hristos, Cel care desparte lumile.
Lacrima vărsată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos este plânsul lui Dumnezeu pentru noi. Indiferent de greutățile și durerile pe care le avem, să nu credem niciodată că suntem singuri, pentru că și Dumnezeu varsă lacrimi pentru noi atunci când trecem prin momente de cumpănă și de încercare.
În Noul Ierusalim (cf. Apocalipsă 21-22), Hristos ne va șterge lacrimile de pe fața tuturor. De altfel, strigătul „Lazăre, vino afară!” este îndemnul pe care Fiul lui Dumnezeu ni-l adresează fiecăruia dintre noi, ca să luăm aminte și să ieșim din starea morții și să ne îndreptăm cu fața către Înviere.
Plânsul Hristosului nostru nu a încetat, iar ochii Lui nu s-au uscat; continuă să plângă și astăzi. Lacrimile lui cad pe pământ și unde cade o lacrimă, se cutremură întreg Universul! Cad lacrimi pentru suferințele oamenilor, pentru nedreptăți și păcate, pentru iubirea pe care ne-o poartă fiecăruia, necondiționat!
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Pomenirea Sfintei Cuv. Maria Egipteanca – popas, reper și întărire duhovnicească spre Înviere
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
