Masacrul de la Fântâna Albă este unul dintre cele mai dureroase episoade din istoria românilor din nordul Bucovinei, petrecut la 1 aprilie 1941, într-un context tensionat, după ocuparea regiunii de către Uniunea Sovietică în 1940.
În primăvara anului 1941, în jur de 3000 mii de români din satele din valea Siretului, aflate sub ocupație sovietică, au încercat să treacă granița în România, sperând să scape de represiuni, deportări și restricțiile impuse de noile autorități. Oamenii erau neînarmați și purtau simboluri pașnice, precum steaguri albe, icoane și cruci.
În apropierea localității Fântâna Albă (astăzi în Ucraina), în locul numit Varnița, coloana de civili a fost întâmpinată de trupele sovietice, care au deschis focul asupra lor. Numeroși oameni au fost uciși pe loc, iar alții au fost răniți sau ulterior arestați. Numărul exact al victimelor nu este cunoscut nici astăzi, dar estimările vorbesc de câteva sute, poate peste o mie de persoane ucise. Victimele au fost aruncate în gropi comune. Mulți dintre supraviețuitori au fost arestați, anchetați, torurați și deportați în lagăre din Siberia sau în alte regiuni ale URSS.
„Călăii bolșevici au săpat gropi în poiană și i-au aruncat pe toți grămadă. Apoi, cu un tractor cu lopată, au dat lut peste ei. Din aceste gropi s-au auzit mult timp gemete și vaiete înăbușite. Vreo câteva zile au umblat pământul și iarba cu oamenii îngropați de vii… Ca să șteargă urma odioasei crime, bolșevicii au arat poiana și au plantat brazi, pădurea crescând pe osemintele martirilor români masacrați.”(Fragment din volumul Fântâna Albă – Golgota neamului, Ed. Nicodim Caligraful, 2018)
Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost mult timp evitat și ascuns, fiind considerat tabu până după anii ’90. În perioada sovietică, dar și în primii ani sub administrația ucraineană, autoritățile au interzis orice referire la acest eveniment sau organizarea unor ceremonii de comemorare. Abia începând cu anul 2000, autoritățile ucrainene au permis oficial organizarea unui parastas în memoria românilor care și-au pierdut viața încercând să ajungă în România.
Ulterior, în România, momentul a fost recunoscut oficial. La 12 aprilie 2011, Camera Deputaților a adoptat o lege prin care ziua de 1 aprilie a fost declarată Zi națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și din alte regiuni, precum și ale deportărilor, foametei și represiunii exercitate de regimul sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și Basarabia.
Astfel, în fiecare an la 1 aprilie, în România și în comunitățile românești din afara granițelor, sunt organizate ceremonii de comemorare pentru victimele de la Fântâna Albă. Evenimentul este considerat unul dintre cele mai întunecate episoade din istoria Bucovinei, un simbol al suferinței românilor din teritoriile ocupate. În 2026 se împlinesc 85 de ani de la acest eveniment.
Vasile Petrovan
