Vacek – proză de Marian Ilea (XXVIII)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

NIMIC NU TREBUIE AMÂNAT! ALTFEL VA ZBURA ACEL LU- CRU ŞI SE VA ÎNCHIDE O UŞĂ! PIARĂ AMÂNĂRILE!

La umbra acestor vorbe îşi va petrece viaţa Joseph Mamer, epi- scop Leopold Graf Kollowitch. Şi va mai avea acel om slab la trup credinţa că nici o lege nui destul de puternică, mai tare decât ea e vocea faptelor, duşmanca de moarte a gurii. Nu va face nici pai- sprezece ani împliniţi când mama lui, Maria Lillin, născută Pollack, va închide ochii, fără durere, fără suspin şin somn, după o bolire de cincisprezece zile. Atuncea, comandantul de fortăreaţă, marele războinic al Komaromului pentru care cetatea va fi nevastă şi fiu deopotrivă, îl va trage la o parte pe Kollowitch, îi va spune că a sosit vremea plecărilor în lumea largă. Aşa va ajunge Kollowitch, la paisprezece ani împliniţi, la Marea Şcoală de Învăţături de la Universitatea din Viena. Şi cum va trebui să mănânce, să se îmbrace, să se distreze deodată şi la fel cu cei deo vârstă cu el, şi cum marele Francisc Kollowitch nui va trimite o leţcaie, Joseph se va susţine sin gur intrând ca pag la curtea lui Ferdinand. Atuncea şi mai apoi îşi va începe Joseph Kollowitch multele lui călătorii în suita alcătuită din curtenii de la Viena. Isteţimea şi curagiul lui îl vor face să crească precum un soldat cuminte, ascultător şi bun strateg, ceea ce la vâr- sta lui va fi lucru de mare mirare, pentru multă lume. Aşa va ajunge cavaler, întrun călduros april, cînd Viena va sări dintro iarnă scurtă întro vară care avea să se sfârşească în noiembrie. Aşa va ajunge Kollowitch cavaler la biserica Johaniţilor din marele oraş.

I se va spune Johanitanul şi în acea calitate va călători la Malta. Sau Melilo, cum i se va mai spune acelei aşezări unde călugării vor învăţa să poarte arma în mână pentru a apăra legea creştină. Jo- seph Kollowitch nu se va feri de bătălii. Întro zi de doi mai va înfige steagul cu crucea albă între bolovanii de lângă prăpastia ce des- parte Pământul de Marea Apă şi aşa va decide moartea războiului. Mult se vor uimi cei de la Melilo şil vor face castelan, care dignitate o va duce în spinare preţ de doi ani, aşa cum vor spune regulile acelui ordin. Plăceaiva lui Kollowitch să se preumble prin cetatea de la Melilo, să petreacă printre locuitori, nu se va da în lături de la nimic ce va avea vreo legătură cu firea omenească. La Melilo va plânge până îi vor seca lacrimile, va râde până când îl vor durea rădăcinile limbii, va vorbi până când cuvintele nui vor mai spune nimica de preţ. În acel răstimp mulţi se vor refugia deacolo. După ce va împlini cei doi ani de stat, Joseph Kollowitch se va face coman- dantul fortăreţei din Mailberg. Atuncea se va deschide sufletul mân- dru al lui Francisc Kollowitch către fiul său, Joseph. Şii va trimite o epistolă plină de admiraţie, ca de la un tată către fiul său. Îi va plăcea să trăiască în Austria de Jos. Va pleca din acea dignitate din pricina lui Leopold de Austria, care va avea nevoie de un camerar. Şi cum în fortăreaţa Mailbergului câţiva răi vor întocmi un atestat împotriva lui şi vor pune o muiere din cetate să încerce al otrăvi, Joseph Kollowitch va prinde în inimă o dorinţă ciudată de a schimba haina lui militară pe o sutană de preot. Eliberaseva un loc întro Episcopie.

Ajungeva Joseph episcop de Nitra, întro vreme când nici măcar creat nu va fi. Abia deatunci se va apuca de studiat, îşi va aduce aminte de vremea când era copil, în cetatea Komaromului. După îndelungi învăţături, va primi rânduielile mici, întro a doua duminică a Paştelui se va hirotoni ca prelat, de către episcopul Vacului. Ceremonia plină de fast se va desfăşura în biserica Sfinţi- lor din Viena. Tot întrun april va sosi bula Pontificelui carel va consacra ca episcop. Va fi adusă de către Nunţiul Apostolic Anton Piguateli, un principe ca mulţi alţii. Joseph Kollowitch va lucra la Curtea de la Viena şi la Episcopia de la Nitra. Va călători prin Die- ceză, va umbla prin munţii din jur, va vorbi cu oamenii, le va alina durerile, îi va ajuta. Va ţine alăturea de el doi iezuiţi care să-i traducă limba simplă a poporului pe carel va păstori.

După multă vreme, va ajunge episcop la Neu Wienerstadt, ca săşi împletească preocupările dregătoreşti cu alea preoţeşti. Îşi va lua rămas bun de la Episcopia din Nitra întro epistolă latinească. Pe vremea unei ciume va griji de cei care bolind vor vedea în el un Apostol pogorât din cer, pe străzile Vienei. Se va griji de orfani rămaşi de părinţi din pricină de moarte ostăşească.

Nu va căuta mărirea sa. Va ridica un seminar teologic la Kosice, va fonda o tipografie la Budapesta. Muncind neobosit va slăbi la trup. Se va lăsa stăpânit de o boală la stomac.

Cuvintele lui din urmă vor fi măreţe: „Rugaţivă pentru mine” va spune Joseph Kollowitch la vremea când, în calitateai de cardi- nal, va sfârşi a zecea călătorie la Vatican, fiind rugat de Pontifice să vină cu sfaturi înţelepte.

Va fi îngropat în biserica Johaniţilor din Viena. La înmormântare vor alerga episcopii din jur, sute de preoţi, o mulţime de credincioşi.